Sinaxa stareților și starețelor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

La Mănăstirea Sucevița a avut loc pe 31 octombrie 2019, Sinaxa monahală anuală a stareților și starețelor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Sinaxa a fost condusă de Înalt Prea Sfințitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, alături de Prea Sfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Sinaxa a început cu rugăciunea de binecuvântare, apoi prezentarea unui referat cu tema: „Misiunea filantropică a monahului în trecut și astăzi”, susținut de Stavrofora Maria Mălăiescu de la mănăstirea Buciumeni din Fălticeni, jud. Suceava.
Ea a prezentat punctele cele mai importante ale implicării monahilor și monahiilor în misiunea filantropică, atât din trecut cât și până astăzi, începând de la tânărul din evanghelie care a întrebat „Doamne ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc”. Domnul I-a răspuns: „Crede în Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot trupul tău, cu tot cugetul tău și iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”, apoi amintind pe Sfinții Părinți din primele secole creștine IV-V. Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Ioan Gură de Aur, Teodoret, Ambrozie al Milanului, Clement Alexandrinul, Augustin și Ieronim dar și alții, afirmă practicarea milosteniei și folosirea moderată a bunurilor pământești pentru a ocroti lumea săracă.
Milostenia înseamnă înfrângerea egoismului din noi, fiind milostivi noi imităm marea milostivire a lui Dumnezeu față de oameni și ne apropiem de asemănarea cu Samarineanul Milostiv, Iisus Hristos. Toți trebuie sa fie milostivi, chiar și cei ce înșiși au nevoie de milă, trebuie luat ca exemplu darul adus la templu de văduva săracă care a aruncat în cutie doi bani care „din sărăcia ei a aruncat tot ce avea, toată avuția ei”. Marcu, 12,44.
Activitatea social filantropică în România a avut un puternic caracter religios. Știm că dragostea față de aproapele a existat de la începutul creștinismului, putem afirma ca urmând exemplul primilor creștini, activitatea filantropică a existat și pe teritoriul României, încă din cele mai vechi timpuri.
In sec. XIII au fost organizate pe lângă mănăstiri diferite orfelinate, școli pentru copii și așa-zisele „bolnițe” pentru bolnavi , săraci, invalizi și bătrâni . Voievodul Dan(1383-1386) și Mircea cel Bătrân(1386-1418) fac donații importante Mănăstirii Vodița, moșii și alte bunuri materiale (încălțăminte pentru săraci și burdufuri de brânză), pentru ca „toți câți veneau la pragul Bisericii să primească un mic ajutor”.
In literatură găsim un adevărat îndreptar despre filantropie, în Învățăturile domnitorului Neagoie Basarab către fiul său Teodosie prin care îl îndemna pe acesta să miluiască pe săraci deoarece, spune el, tot ceea ce el posedă provine de la aceștia.
Sunt memorabile cuvintele fericitului întru adormire Patriarhul Teoctist, în catedrala episcopală din Curtea de Argeș, în ziua de 30 mai1999, prin care sublinia noile responsabilități pastorale ale slujitorilor bisericești: „Preoții sunt chemați să-și facă datoria la altarele lor, să-i slujească pe credincioși, cum i-a slujit Mântuitorul pe oamenii timpului său, să aibă grijă de bolnavi, de copii, de cei săraci și de bătrâni, ei trebuie să lucreze pentru a sădi demnitatea, cinstea și dreptatea în sufletele românilor, să combată abuzurile, păcatele și relele de tot felul din societatea noastră, iar noi, toți să ne examinăm întotdeauna seara sau în momentele noastre de liniște, spre a vedea ce daruri ale Duhului Sfânt avem și cum le dăruim și altora. Este cea mai înaltă misiune de creștini ortodocși”.
In cuvântul referatului, a evidențiat activitatea filantropică din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților spunând: Înalt Prea Sfințitul Pimen ne-a învățat că filantropia este ca un har și o taină, cu adevărat filantropia este un dar dumnezeiesc, îl capătă doar cine îl cere și îl râvnește sa-l primească pe această cale. Ea începe cu rugăciunea care deschide inima și o face casă pentru Dumnezeu. La inițiativa Înalt Prea Sfințitului Pimen și prin efortul exclusiv al clerului și credincioșilor din Suceava a luat ființă în anul 1992, Căminul de bătrâni Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, proiectul pilot ce avea să dea statutul activității social filantropice în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Beneficiarii sunt persoane vârstnice lipsite de venituri, fără locuințe și fără susținători legali.
În căminele pentru bătrâni de sub tutela mănăstirilor, alături de maicile și călugării bolnavi și bătrâni sunt întreținute fără discriminare și persoane civile care trăiesc aici ca și frații și surorile de mănăstire. Astfel de cămine avem la Mănăstirea Bogdănești, Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului Boroaia, Mănăstirea Sfântul Dumitru Vatra Dornei, Mănăstirea Sfântul Gheorghe Buciumeni la Fălticeni, Mănăstirea Sihăstria Putnei.
Adevărat este că atunci când facem milostenie trebuie să dai ceva în principal, aceluia care nu-ți poate întoarce binefacerea înapoi. Arhiepiscopia noastră acum se aseamănă cu Vasiliada (orașul antic al filantropiei construit la inițiativa Sfântului Vasile cel Mare și cel mai amplu proiect de asistență social filantropic cunoscut până astăzi.)
La Mănăstirea Bogdana din Rădăuți Arhimandritul Iustin Dragomir a înființat un orfelinat pentru 200 de copii. Mulți dintre acești copii sunt foarte talentați, învață foarte bine și au câștigat un număr important de premii la concursuri școlare și au rezultate foarte bune la olimpiade, la diferite discipline. Istoria Bisericii noastre dovedește relația puternică dintre monahism și credincioșii din lume.
A urmat apoi un cuvânt de învățătură a Înalt Prea Sfințitului Pimen amintind despre slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, care aștepta de 38 de ani și nu avea cine să-l arunce în scăldătoare. Acolo zăceau de obicei o mulțime de bolnavi orbi, șchiopi, paralizați așteptând mișcarea apei. Iisus L-a văzut zăcând acolo și știind că este așa încă de multă vreme L-a întrebat: „ Vrei sa te faci sănătos? Da Doamne”,I-a răspuns slăbănogul, „Nu am om care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa.”
Înalt Prea Sfințitul Pimen, a arătat faptul că și în societatea contemporană de astăzi este greu de găsit oameni pentru slujirea aproapelui dar sunt oameni cu bună voință si dragoste prin voia lui Dumnezeu. Înalt Prea Sfințitul Pimen a evidențiat rolul important pe care trebuie să-l aibă monahii și monahiile din mănăstiri și schituri în slujba aproapelui. Prea Sfințitul Damaschin Dorneanul Episcop –vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a dat citire unei meditații privind: „Misiunea pastorala a Episcopului azi”, pe care a susținut-o în plenul Sfântului Sinod, Înalt Prea Sfințitul Pimen în urmă cu 4 ani.
Apoi au luat cuvântul Prea Cuviosul Părinte Stareț Arhimandritul Melchisedec Velnic de la Mănăstirea Putna și stareții și starețele, unde au avut discuții pe anumite teme privind viața monahală din mănăstiri și schituri.
Importanța întrunirii stareților și starețelor la această sinaxă este de a dialoga, de a comunica și de a analiza problemele și situațiile cu care ne confruntăm în lumea contemporană dar și de a promova frumusețile ortodoxiei și viața duhovnicească, dar și de a îmbunătăți și îmbogăți viața în și prin Hristos.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra monahismului românesc în ultimele două decenii și cu atât mai mult, în mod special, pentru monahismul românesc din Moldova și Bucovina din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, cea mai frumoasă și cea mai vestită cu frumusețile ei pitorești, dar cu atât mai mult cu mănăstirile și schiturile noastre frumoase ca niște perle strălucitoare, locașuri de rugăciune cu viață duhovnicească și iubire de străini.
Totodată a sporit și numărul mănăstirilor și schiturilor prin grija pastorală și misionară a ierarhilor noștri, prin osteneala monahilor și monahiilor, dar și a evlaviei și dărniciei credincioșilor mireni.
Exarh Arhimandrit Grichentie Natu