SINĂUȚI (I). În 7 ianuarie 1403, printre boierii Sfatului Domnesc al lui Alexandru cel Bun se afla și „panul Mic de la Sinăuți”.
Întărit lui Sin de Hotin, în 8 iunie 1456, drept „ocina jupânesei lui, nepoata lui Mihălaș” (Mihail de Dorohoi), Sinăuții, sat/sate din apropierea Siretului, număra printre răzeșii săi, în 15 mai 1606, și pe Ștefan de Valeva și jupânesei Gafina, fata lui Dumitru ot Sănăuți, care vindeau rudelor lor, Mihașco Dracea și jupâneasa Nastasia, „din jumătate de sat a treia parte, partea de jos, cu loc de moară și cu lazuri, pentru 80 de taleri”.
Numele satului/satelor vine de la acel Sin (fiu, în româna veche) și de la frații lui, care împart între ei majoritatea satelor de pe Prut, care au aparținut primului mare proprietar de sate și moșii din nordul Moldovei, Mihail Dorohonski sau Dorogunski, cum mai semna sfetnicul lui Alexandru cel Bun.
În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 16-a biserică, la Sinăuți, cu popă”.
În mai 1606, Ștefan de Valeva și jupâneasa Gafina, fata lui Dumitru de Sănăuți, vând rudei lor Mihașco Dracea și jupânesei lui, Nastasia, jumătate din a treia parte sin satul Sinăuți, partea de jos, cu loc de moară și cu iazuri, pentru 80 taleri.
În 15 martie 1620, Dumitrașco Mihul cumpăra de la Dumitru Suilă „anume jumătate din a patra parte de jerabie, din giumătatea de jos, cu eleșteu și loc de moară pe părăul Molniței, pentru 60 taleri curați și 2 vaci”. Iurașco Drace, ca „niam mai de aproape”, întorcea banii și păstra el acea moșioară din Sinăuții de Jos. Acest Iurașco Drace avea să fie chemat în fața Divanului Domnesc, în 24 ianuarie 1638, de Pătrașco ot Horbinești pentru partea de sat pe care o răscumpărase și care aparținuse lui Dumitru Suilă, și, cum Iurașco nu vine, Pătrașco primește uric. O nouă judecată, între Pătrașco și feciorii lui Iurașco Drace se soldează, în 6 iunie 1638, cu câștigul lui Pătrașco din Horbinești, căruia i se mai spunea și Mușat, cel care are zapise vechi pentru cele 4 jirebii și jumătate disputate. Fata lui Pătrașco Mușat, măritată cu Pătrașco ot Horbinești, avea să vândă cele 4 jirebii și jumătate, în 6 martie 1648, lui Gavrilaș logofăt, „căcea iaste și dumnealui răzeș… cu întrebarea tuturor răzeșilor”.
În 24 ianuarie 1638, au avut înfățișare la Divan Pătrașco din Horbinești cu Drăceștii de Sănăuți pentru partea lui Suilă din Sănăuți. Cum Drăceștii (feciorii lui Iurașco Drace) nu s-au prezentat la Divan, ei au „rămas de zi și den toată legea”, Procesul însă continuă, în 6 iunie 1638, când Drăceștii au arătat zapise din care rezulta că partea lui Suilă din Sănăuți, 4 jirebii jumătate, cumpărată de Pătrașco Mușat (socrul lui Pătrașco Horbinescul) de la Dumitru Suilă, beneficia de un zapis mai vechi decât cel al Drăcenilor, așa că, judecând „cu dreptate, după legea pământului”, s-a decis că Pătrașco are dreptate, dar cu plata feriei de 24 zloți.
În 18 martie 1642, Toader Petriceaico, mare vornic al țării de sus, primește de la Antimia o parte din Sănăuți, în locul părții din Șilișăul de Sus, pentru care plătise 100 lei bătuți. Numai că tranzacția a căzut, logofătul Gavrilaș având un uric de la Dumitrașco Tureatcă precum că a moștenit acea parte din Sinăuții, deci a întors banii și a rămas stăpân.
În 25 august 1643, 4 jirebii din Sinăuți sunt întărite, de Vasile Lupu Vodă, lui Isac.
În 29 martie 1644, Irimika, fiul lui Iurașco Drace, vindea toată partea sa din Sinăuți, 4 jirebii, cu 4 oameni, și o jumătate vad de moară pe Molnița și cu casele tatălui său lui Velicico, fost comis, pentru 50 galbeni buni.
În 11 iulie 1646, Gafa, fata lui Pilipovschi și nepoata Varvarăi Ihnătoaia, strănepoata Elinei Dașcuvna, vindea o jirebie din Sinăuți lui Gavrilaș logofăt, conferindu-i lui Gavrilaș statutul de răzeș, la care s-a făcut deja referire.
În 6 martie 1648, Pătrașco Horbinescul, soțul Saftei, fata lui Pătrașco Mușat, vinde 4 jirebii jumătate din Sinăuți, partea lui Suilă, cu 3 vecini, lui Gligoraș logofăt, și el răzeș, pentru 80 taleri de argint.
