„Memoriile unei fete cuminți”, povestea vieții autoarei (născută în anul 1908) din copilărie până la vârsta de 21 de ani, când, devenită studentă la Sorbona, îi întâlnește pe Sartre și pe alți tineri intelectuali de viitor, e socotită o operă clasică a genului și ilustrarea vie a filozofiei existențialiste.
Documentul unei epoci
Este emoționanta mărturie a evoluției unei personalități de-a lungul copilăriei, adolescenței și a primei tinereți; mărturia unei „fete cuminți“ care a avut îndrăzneala să se desprindă de mediul convențional în care crescuse, de însăși credința catolică, pentru a gândi pe cont propriu. Și este, totodată, documentul unei epoci, al începutului de secol XX european.
„Visam – scrie Simone de Beauvoir – să-mi fiu propria cauză și propriul țel; acum credeam că prin mijlocirea literaturii mi se va îndeplini dorința. Literatura îmi va da nemurirea în schimbul eternității pierdute; nu mai exista Dumnezeu care să mă iubească, dar aveam să aprind o flacără în milioane de inimi. Scriind o operă hrănită din povestea propriei vieți, mă voi recrea și-mi voi îndreptăți existența. În același timp, voi fi de folos umanității; ce dar mai minunat decât cărțile i s-ar putea face? Mă ocupam și de mine, și de ceilalți; îmi acceptam «încarnarea», însă nu renunțam la universal: proiectul meu putea cuprinde totul; satisfăcea toate năzuințele care înfloriseră în mine de-a lungul celor cincisprezece ani.“
Sursa: www.libris.ro
