Simona Williams

V-a picat bine țopăiala Serenei Williams la câștigarea Turneului Campioanelor? Mie nu. Ea îl mai câștigase de câteva ori, Simona niciodată. Și nu putem ști dacă va mai avea vreodată șansa asta. Nu mi-aș dori să apară vreun epigon al lui Ioan Chirilă care să scrie o carte de genul “Ar fi fost prea frumos”, așa cum a scris nea Vanea despre o finală a Cupei Davis, pierdută de Țiriac și Năstase. Pentru puritani, reiterez: meciul Simonei cu Ana Ivanovici nu putea fi catalogat ca blat. Ana lupta pentru era, era o diferență clară de motivație. Practic, Simona a trebuit să facă un efort suplimentar doar pentru a demonta o prejudecată! Și asta, până la urmă, a costat-o. Iar când spun “asta” nu mă refer neapărat la strategia de a scăpa de Serena, cât la efortul în sine. Deși, în tenis, totul e judecat post-factum. Dacă un jucător a pierdut o finală după ce a trecut la mare luptă de sferturi și semifinală, “vai, a fost obosit”! Dacă pierde finala după ce a bătut lejer în sferturi și adversarul se retrage în semifinală, “vai, nu a fost testat”! Ca să închei: Simona oricum a pierdut partida cu Ivanovic, dar simplul fapt că a luptat pentru a o pierde strâns (!) s-a întors împotriva ei. Jucătoarea noastră, în momentul de față, nu este mai bună decât Serena Williams, așa cum unii s-au iluzionat, ea doar a prins un moment favorabil și a executat-o. Uite că au avut dreptate ziariștii ăia americani care au asigurat-o pe Simona de toată atenția din partea Serenei… Acum putem percepe, în adevărata cheie ironică, și acea declarație a surorii Williams despre cum speră ea să câștige trei game-uri în finală. O, da! Iar pe teren i-a întors acel set la zero! În ce mă privește, așa cum vă spuneam, am practicat tipul clasic de pariu pe invers, ori cu sufletul în rai, ori cu banii în buzunar. Dar tare greu mi-a mai căzut câștigul…
Sigur, când tragem linia, Simona Halep rămâne pe plus. Dar numai noi vom ști, peste ani, că acea câștigătoare care sălta ca o gazelă nu se numea Serena, ci chiar așa: Simona Williams!