Simona a onorat finala

Am avut emoțiila un singur meci al Simonei la Roland Garros, acela din sferturi, împotriva Kuznețovei. Nu din cauza adversarei, ci pentru că o ieșire în acea fază a competiției ar fi fost interpretată ca un eșec. Deja semifinala era un uriaș pas înainte, prima de Grand Slam pentru Simona. Finala a fost un bonus, înainte de care nu am avut emoții, doar speranțe. Iar Simona… n-am cuvinte să descriu cum m-a făcut să mă simt! Sau n-am alte cuvinte în afară de alea mari, care pot suna bombastic. Încerc, totuși: m-am pomenit iarăși în anticamera fericirii (știu, am mai folosit deunăzi expresia asta, dar așa am simțit!). Iar dacă Simona ar fi câștigat trofeul, nici nu mai băteam la ușă, dădeam buzna peste fericire!
Singura observație tehnică pe care țin să o fac este serviciul doi al Simonei, cu doar un punct câștigat din patru. Culmea, tocmai în aceste condiții, crește meritul Simonei de a fi ajuns la două game-uri de victorie. La 4-4 în decisiv, au urmat 8 puncte la rând câștigate de Șarapova, pe care norocul n-a ocolit-o deloc în ziua respectivă. Beneficiase până atunci de două mingi amortizate parșiv de banda fileului, pentru ca apoi, la chiar primul punct din game-ul cu numărul 9, să trimită o minge lungă, lungă de tot, la care arbitrul de tușă a strigat aut. Din păcate, mingea ciupise infinitezimal tușa, arbitrul de scaun a întors decizia, iar „ochiul de șoim” l-a confirmat. Rusoaica a înțeles atunci definitiv că era ziua ei și a sprintat decisiv. Apoi a declarat, și n-avem de ce s-o bănuim de curtozie, că a fost cea mai grea finală din toată cariera ei! Practic, Șarapova a jucat parcă mai bine ca niciodată, iar Simona s-a ridicat la nivelul ei, generând fără putință de tăgadă cel mai bun meci din întregul turneu feminin, adică finala ideală! Și pe plan mental a fost un duel extrem, rusoaica fiind capabilă să câștige un game de serviciu în care făcuse 3 (trei!) duble greșeli, în timp ce fata noastră i-a răspuns cu 4 puncte câștigătoare înșirate în tie-break, de la scorul de 3-5!
În fine, mi-ar plăcea să nu cădem în derizoriul unei justificări a înfrângerii prin stilul de joc al Șarapovei, presupus a fi așa și pe dincolo. Cei care nu urmăresc tenisul de ieri, de azi, știu că Maria se exteriorizează la lovirea mingii și că are nevoie de ceva mai mult timp între servicii. Păi exact aceeași tipologie o vedem la înșiși finaliștii turneului masculin, ditamai Nadal și Djokovic! Aceștia băteau mingea la nesfârșit înainte de a se introduce regula celor 20 de secunde. Spiritul ei nu este acela de a se face poliția secundelor, ci de a induce ideea de continuitate, de eliminare a exagerărilor. Sigur, arbitrul putea fi mai puțin flexibil, dar asta n-ar fi schimbat lucrurile nici cât zgură sub unghie. În ce mă privește, am ca reper munca și pasiunea depuse de Luminița Paul la Eurosport și GSP și de Adrian Țoca pe treizecizero.ro. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.