Simon sau Simona?!



În timp ce Mergea cădea și el, mă feresc să spun la datorie, pentru că statutul de favorit 4 obliga la mai mult, pe tabloul de simplu masculin aproape-minunea se îndeplinea. Pentru că asta însemna împingerea lui Djokovic în setul decisiv. Simon ne-a pus în față o rezolvare paradoxală a returului lui Nole, considerat de toată lumea drept atuul său principal. A pornit de la teoria că returul sârbului este cu atât mai bun cu cât serviciul trimis spre el este mai bun. Așa că i-a trimis prime servicii moi, cu viteza unor servicii secunde din circuitul feminin! Astfel, în tie-break-ul setului secund, după ce a câștigat prima minge pe serviciul adversarului, Gillou a pus mingea în joc cu 137 și 136 km/h pe primul! Și le-a câștigat pe-amândouă, apoi a plecat și cu setul. Ulterior, la minge de break a lui Nole, a servit prima dată cu 122 km/h (!!), însă în fileu, apoi a crescut la… 128 km/h pe al doilea, câștigând punctul! Bineînțeles, când faci așa ceva, îți asumi raliuri interminabile, de aceea nu-l văd pe unul ca Federer procedând astfel. Cunoscut ca unul dintre cei mai inteligenți jucători din circuit, Gillou i-a oferit astfel timp berechet lui Nole să comită cele 100 de greșeli neforțate. Cum se spune și în fotbal, a intrat în jocul lui. Disperat să rupă monotonia, Djokovic s-a ambiționat să pună scurte, acestea eșuând deseori în fileu, cum s-a întâmplat de două ori în acel tie-break amintit deja. În cele din urmă, Simon a pierdut meciul și pentru că, superficial sau poate uzat, a lăsat să-i scape un game de serviciu de la 40-0. Una peste alta, francezul a reușit să-l facă pe liderul mondial să arate rău, dar ca să și învingă trebuia să vină cu ceva mai mult, era nevoie și de puțină nebunie în unele momente. Chiar dacă a bifat suta de neforțate, Nole n-a mers până acolo încât să se bată singur, ca Serena cu Vinci.
Apropo de fete, după o perioadă plictisitoare, cu meciuri scurte și nesărate, a venit ziua de duminică în care doar Serena și-a continuat netulburată traseul privilegiat care i-a fost hărăzit. Dar din sferturi încolo se cam termină cu acest dolce far niente. Valabil pentru toată lumea.



Recomandări