Signore e signori, la prima semifinalista

Pare ciudat că mă hazardez, căci asta fac, de a vorbi de Italia deja ca semifinalistă când ea va juca de-abia astăzi în optimi. Dar scurtcircuitul Franței, care a obținut abia la potou locul doi în grupă, a creat singurul culoar prielnic către penultimul act pentru o echipă favorită la titlul suprem. Norocoșii sunt macaronarii, destinul a aranjat cărțile, acum depinde de ei cum știu să-și joace atuurile. Mă încumet să spun și că optimea de azi cu Australia este mai dificilă decât va fi mai apoi un eventual sfert cu învingătoarea dintre Elveția și Ucraina.
În schimb, celorlalte echipe cu pretenții li se vor întretăia traseele, așa că din sferturi vom avea parte de înfruntări între coloși. Dacă acum s-au mai strecurat un Ecuador, o Ghană, presupunând că se va respecta tendința de confirmare a calculelor hârtiei din prima zi de optimi, pe lângă Germania-Argentina, am mai avea Anglia-Olanda și Brazilia-Spania. Asta dacă nu cumva francezii vor renaște precum cocoșelul Phoenix și-i vor răpune pe vecinii iberici. Dar ar fi păcat, nu-i asa?!
Lăsând acum jongleriile probabilistice la o parte, voi da glas unora dintre uimirile de la Weltmeisterschaft. Mai rar am avut parte de o asemenea cecitate la arbitri, adevărate cîrtițe cu fluier. Nu mai vorbesc de liliecii cu steaguri. Lui Poll nu i-aș imputa atât încurcătura cu cartonașele (fiecare mai avem clipe de rătăcire, de confuzie, de… distracție!), cât neacordarea pentru australieni a două penalty-uri clare ca lumina zilei polare! Apoi, SUA or fi ele mare putere, dar la soccer sigur nu… Speranțele într-un meci cu Brazilia le-au fost retezate de un penalty inexistent la Pimpong, exact sportul la care ar trebui să se mute fluierașul. După această preparare la foc mic a vorbitorilor de limbă engleză, să vină la rând Anglia?!
Într-adevăr, fericirea unora se bazează pe necazul altora. Italia suspina când Nesta a ieșit șchiopătând la începutul meciului insidios cu cehii, făcându-i loc lui Materazzi. Adică unuia hulit de toată peninsula fiindcă dă cu cotul în teren, cu pumnul în drum spre vestiar, bașca niște autogoluri idioate. Dar Lippi are ceea ce se cheamă norocul ghinionistului: Materazzi și-a depășit atribuțiile și a deschis calea către optimi cu o lovitură perfectă de cap la bara a doua, acolo unde Bruckner n-a socotit necesar să posteze un om la cornere.
Într-adevăr, Brazilia arată mai bine cu implanturi. Numai că Parreira se pare că preferă să conserve vechea frumusețe decât să îi ridice puțin sânii!
O altă metamorfoză intrigă: Germania a crescut ca Făt-Frumos în câteva meciuri cât alții în preliminarii, iar acum echipa produce un impact precum odinioară Wermachtul. Probabil că singurul care i-ar face pe nemți să le tremure chiloții este Pleșan! Lasă că-i mai prindem noi prin amicale să le scoatem fotbalul din cap…