Sictirul de după tejghea

Dacă interesele te trag de mânecă într-un magazin dintr-o țară civilizată, vânzătorul e în stare de orice, chiar să facă pe loc șpagatul, numai ca tu, Măria Ta Clientul, să nu pleci cumva cu boii mulțumirii dezjugați.
Chiar glăsuiește, în acest sens, un aforism negustoresc: „Poartă-te cuviincios cu mușteriul care azi cumpără de la tine un simplu ac, pentru că, mâine-poimâine, tot de la tine, și nu de la altul, își va târgui covorul, mobilierul sau instalația de aer condiționat”.
E plin de cugetări sectorul micului negoț. Un alt proverb, oriental, te îndeamnă să nu-ți deschizi prăvălie, dacă nu cunoști zâmbetul de cursă lungă.
Și-ntr-adevăr, în prăvăliile din Franța, Ungaria sau Japonia, trăiești cu impresia că ai picat cu tronc personalului, într-atâta se-alintă el în drăgălășenii. Ca să nu mai punem la socoteală reacția de respingere netă, în caz că te pune sfântul să-ți uiți, în chip de bacșiș, restul de pe tejghea.
***
Cât este Pământul de antologic, nu s-au mai pomenit vânzători mai mari înghițitori de tenii ale plictisului, ca la noi. În mai toate magazinele noastre, mici și mari, indiferent de profil, vânzătoarele te-ntâmpină potrivind sămânță de rimel în glia obrazului, iar vânzătorii te ignoră, deflorând taina minunată a integramelor, ceea ce te face să admiți că ai de-a face c-un intelectual.
Intri, zici bună ziua, săru’mâna, tușești semnificativ, fără a primi răspuns. Întrebi, pe ton sfios, umil chiar, aveți aia. N-avem, ți se răspunde sec. Dar ailaltă… nici ailaltă. Dar…
Gata, isprăvește! Dacă ești obraznic, și-ntreci măsura cu întrebările, adversarul de după tejghea trasează imediat linia de front, între tine și el, trăgând salvă după salvă, din tunurile sictirului:
– Buuum! Trosc! Buf!
Ca să scapi întreg, e mai cuminte să bați în retragere.
***
Dar asemenea confruntări nu au loc prea des, fiindcă oamenii tejghelelor se pricep să păstreze, între ei și cumpărători, o distanță seniorială, că doar n-au păscut caprele și gâștele împreună.
Trebuie să admitem, de dragul adevărului, că există, și la noi, magazine cu lucrători mai manierați și mai sprinteni decât Mercur. Vânzători atât de îndatoritori, încât ar fi gata să facă, pe din două, cu clientul, chiar și prânzul care-i sosește de la firmele de catering.
În general, însă, vânzătorii țării par a avea amenajat, pe dinăuntru, un supermarket cu trei etaje de plictiseală. Privindu-i mai atent, ești tentat să crezi că au luat lecții de sictir filosofic de la Liiceanu, Pleșu ori de la specialistul, multilateral dezvoltat, Patapievici.