Obișnuiesc în fiecare zi să răsfoiesc pe net câteva gazete în limbile franceză și engleză. Știrile televizate mi le culeg și alea de la posturi ca „CNN”, „BBC” sau „TV5 Monde”, unde măcar sunt sigur că prezentatoarele nu-și dau ochii peste cap. Alegerea mea nu ține de snobism. În primul rând, doresc să mă mai rup de realitățile românești. Intervine apoi saturația adusă de nivelul condamnabil de scăzut al presei românești.
Citiți dumneavoastră „Adevărul”, de exemplu, dacă sunteți masochist. Uitați-vă dumneavoastră la posturile românești de televiziune, dacă suferiți de patriotism de tip masochist; boală din ce în ce mai rară, ce-i drept.
Televiziunile particulare ca televiziunile particulare, măcar alea sunt fără aport de fonduri publice. Dar nici TVR – instituție de stat, de stat degeaba – nu-i mai brează. Postul regional de care aparținem – TVR Iași – e un loc unde se papă o leafă, nimic mai mult. Emisiunile de la TVR în general și ale de la TVR Iași în particular ar trebui recomandate de medici ca somnifere care nu se administrează bucal sau prin injecție, ci pe cale audio-vizuală.
Până acum câțiva ani, tevereul ieșean era condus din umbră de o tipă foarte rudimentară profesional. Ea tăia și spânzura, trăgând mare folos din măritișul pe care îl perfectase cu un mason tare-n mădular. Ea făcea angajările, după chipul și asemănarea ei, că era și foarte netelegenică. A murit nașpeta, dar acum se afă la conducere o altă ștersăciune – carmen olaru – care duce stindardul prostiei mai departe.
Câteodată am surpriza, nu foarte plăcută, de a vedea prin mass-media din străinătate știri despre români. Ultima știre povestea și reda în poză sicriul regelui minoritar, care a avut bunăvoința de a răposa acum puțin timp. Se insista pe faptul că sicriul era dotat cu aer condiționat. Ce mișto! Eu sunt convins că nu doar cu aerul condiționat se lăuda. Avea și opt airbaguri, era și decapotabil, avea și bar… Și cinci viteze pentru călătoriile de pe lumea cealaltă.
Mi-am adus aminte de titlul unei manele, cântate de un supus al regelui mort. „Sunt un bărbat, cel mai luxos.” Luxos până la moarte și după ea.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
