ȘICANE

Un telefon alarmat (din București) mă înștiințează că singurei reviste românești de teatru („Teatrul, azi”) i s-a respins finanțarea unui proiect pentru motivul că… n-au fost anexate trei oferte ale hotelurilor ce ar urma să găzduiască niscaiva cercetători în domeniul teatrului prin… august 2007. Dom’le, așa spune legea, așa să se facă! Ceea ce ar trebui să sune încurajator: iată, în sfârșit, c-am ajuns și etapa jinduită în care legea-i lege, nu încap discuții, ori o respecți, ori ieși din joc! Numai că, vedeți Dvs., legile noastre-s făcute cam din topor și refuză să ia în calcul situațiile în care respectarea ad litteram te aduce în preajma absurdului. Am mai scris, în acest colț de pagină, despre isprava unui auditor care-mi imputa un fapt profund condamnabil și evident dăunător bunului mers al economiei naționale: lacătele și lăcățelele casate de-a lungul a 36 de ani… n-au fost predate, cu acte în regulă, la fier vechi. Și concluziona: management defectuos! Impactul lege-realitate duce ades la bizarerii, explicabile doar prin incapacitatea legiuitorului de a gândi până la capăt. Dau două exemple din propria-mi experiență – dar câte asemenea situații (probabil, la scară mult mai mare, cu consecințe pe măsură) n-or fi existând? Acoperișul Teatrului „Luceafărul” era spart și, în sală, ploua cu găleata. Am solicitat bani pentru urgente reparații, a venit o comisie de expertiză și, victorie: sosesc fondurile. Banii (necheltuiți de alții) i-am primit în istorica zi de 14 decembrie. Dacă nu erau utilizați până la 1 ianuarie, amin! Legea pretinde organizarea de licitații. Logic. Numai că metodologia, și ea obligatorie, presupune trimiterea unor solicitări în scris firmelor de specialitate. Care, la rându-le, urmau să răspundă tot în scris, anunțând eventualul interes pentru ofertă. După care trebuia să curgă termenul de 15 zile pentru licitație, plus răgazul pentru rezolvarea contestațiilor. Se depășea cu mult hotarul fatidic al sfârșitului de an, iar banii, se pierdeau! Și ploaia, care curgea în nesimțire, fără trei oferte, ignorând total OVG 60/2001, ar fi transformat sala de spectacole în ștrand! De atunci (au trecut aproape doi ani!) tot dau explicații în scris pentru nerespectarea… sistemului concurențial. Va fi fost acoperișul reparat, dar unde-i lege, nu-i tocmeală! Al doilea caz este și mai chisnovat. Avem trei autobuze antediluviene, având norma de casare îndeplinită de ani și ani, cu care transportăm zilnic 5-600 de copii la și de la Teatru. Piese de schimb nu se mai găsesc, nici o firmă nu vrea să se angajeze în astfel de reparații. Și a căzut o cutie de viteze. Pentru respectarea legislației, s-ar fi cuvenit să avem la dosar trei oferte. Adică, să duc autobuzul (tractat, că era țeapăn) la firma A, care să-i demonteze cutia de viteze, să întocmească procesul verbal de constatare și să emită antecalculația de preț. După care, firma A monta cutia la loc și târâm autobuzul la firma B. Iar se desfăcea cutia, iar constatare, iar antecalculație. Trambalam, apoi, hardughia pe roți la firma C… și așa mai departe. Vă dați seama că nici un atelier din lumea largă nu și-ar pune lucrătorii să tot monteze și să demonteze ore-n șir, în ipotetica atribuire a reparației – darămite trei! Cu stăruitoare intervenții și pile, am izbutit să determinăm firma S.C. „Autobuzul”, la care efectuăm de ani de zile reparațiile curente, să ne mai primească odată străbunica mașină pentru remedieri. S-a rezolvat, dar trebuiau trei oferte! Și dacă nu-s, apucă-te iar de extemporale cu explicații și motivări, numai că oricâtă logică ar avea demonstrația, realitatea rămâne aceeași: legea n-a fost respectată. Tare i-aș invita pe onor deputații ce-au votat-o să încerce dumnealor montarea-demontarea de pomană a unei cutii de autobuz – și nu odată, ci de trei ori! Normativele supuse votului Parlamentului s-ar cuveni să țină seama de toate situațiile în care-s desemnate să opereze (de pildă: cum se cuvin manevrate fondurile primite în buza anului nou? Că-s gârlă!), numai astfel prevenindu-se preschimbarea legii în șicană. Ceea ce ar presupune seriozitate, temeinicie și profesionalism parlamentar. De unde?