Sic transit gloria, Munti!



Ca Bute, așa a terminat Steaua! La un pas de KO, după ce controlase jocul cu o autoritate vecină cu dictatura. I-a avut pe câini în buzunarul de la jiletcă, dar s-a menținut în picioare cu ajutorul corzilor când Ogăraru a scos de pe linia porții, iar Miranda a sărit peste o minge pe care un atacant adevărat o devora. Cu toate acestea, pot relua ideea din avancronică, aceea că Dinamo a reușit să scape neînvinsă. În condițiile date, un punct era dezideratul maxim, chiar dacă în final amnezia Stelei îi putea face cadou jumătate de titlu.
S-a văzut că emulația pe care o stârnește schimbarea antrenorului este o chestiune reală. Chiar dacă nu e timp pentru revoluții tactice, cei căzuți în dizgrație sub fosta cârmuire trag nădejdi noi, în timp ce titularii măresc ștrocul pentru a convinge că-și merită privilegiile. Dorinel a băgat în cofă toată floarea cea vestită a jurnaliștilor (nici Rednic nu s-a lăsat mai prejos!), peste tot echipele probabile nimerind pe alături. Miza pe Kapetanos fusese anticipată și de Lăcătuș, iar acesta a fost poate cel mai bun om de pe teren, la concurență cu un Bănel reloaded. Grecul i-a terorizat continuu pe centralii dinamoviști, s-a implicat, s-a băgat la combinații, a făcut presing (emblematic momentul când i-a luat Cesarului ce era al Cesarului, adică mingea, a șutat din unghi și mingea s-a scurs prin fața porții, deviată imperceptibil cu talpa de Lobonț).
Din păcate (pentru el și pentru ai săi!), tot Dorinel este acela care a dat stingerea, în momentul în care l-a înlocuit pe Kapetanos cu Pleșan. Mesajul pentru gonflatul Cesar și cățelușul șchiop Tamaș a fost limpede: haideți peste noi! Așa s-a și întâmplat, Tamaș fiind cel care l-a deschis pe Torje de dreapta, la golul lui Cristea, Adrian Cristea. Necesară această repetiție, nu pentru identificare, ci pentru că lui îi aparține faza meciului. După ce fusese în câteva rânduri fluierat de către ai săi, s-a trezit miraculos din lunga letargie și a făcut acea cursă uluitoare între cele două careuri. Tehnică, fuleu, viteză (uite-l, Piți, poate să și alerge!)… Apropo de Piți, Rednic a plusat cu o mișcare de pokerist versat, a aruncat asul Dănciulescu și a mizat pe valetul Ze Kalanga, dar presupusa cacealma s-a transformat într-o mână suficient de bună pentru a-și recupera paguba.
Una peste alta, copacul lui Dorinel a rodit bogat, dar l-a scuturat și jumătate din poame au căzut dincolo de gard. Dacă data viitoare nu le culege cu mâna, s-ar putea să fie în pom!