O zi de vineri obișnuită… Ca multe alte zile de vineri. Dar cu o semnificație aparte pentru elevi: 23 octombrie – Balul Bobocilor, Colegiul Național „Nicu Gane” Fălticeni, 2015. Fiind diriginte al unei clase de boboci filologi, dar și proaspăt învestit ca responsabil cu activitatea educativă (consilier educativ), am considerat că prezența mea la acest eveniment se impune. Fără a desconsidera pe cineva, mărturisesc că aveam ușoare expectanțe clișeice, anumite rezerve în ceea ce privește desfășurarea „ostilităților”, mai ales că am participat la câteva repetiții pentru această manifestare adolescentină, așteptată febril în fiecare an de elevii școlii noastre.
De la intrarea în sala de spectacole a Centrului Cultural „Gr.V. Birlic”, intrare aranjată sub forma unui labirint, atmosfera m-a copleșit: un decor fascinant, ce invită spectatorul în lumea plină de mistere a mitologiei grecești. Feeria de sunete și culori, vestimentația deosebită, decorul mirific, naturalețea, talentul, spiritul de echipă m-au făcut (și înclin să cred că și ceilalți care au fost prezenți au avut aceeași percepție) să nu îmi dau seama cum au trecut cele aproximativ patru ore. Tema spectacolului a fost „Discordia” – un motiv bine ales de elevii de clasa a XII-a care s-au ocupat de organizare, care ne trimite către o profundă meditație, mai ales în condițiile în care societatea contemporană se hrănește din ce în ce mai frecvent din „mărul acestei zeițe a vrajbei – Discordia”. Introducerea în atmosfera balului a fost făcută prin intermediul recitalului susținut de Cvartetul „Lira”, al profesorilor de la Colegiul de Artă “Ciprian Porumbescu” Suceava, care ne-a încântat sufletul cu câteva bijuterii ale muzicii clasice, culminând cu o interpretare de excepție a celebrului tango „Por una cabeza”, al lui Carlos Gardel, coloana sonoră a nu mai puțin celebrului film „Parfum de femeie”, cu Al Pacino. Apoi, un moment de reflecție filosofică asupra dezumanizării ființei umane, căzută pradă conflictelor și resentimentelor, a pornit motorul unui spectacol mai mult decât reușit.
Deopotrivă, organizatori și boboci, etalând o toaletă deosebită, în ton cu tema propusă, au oferit un adevărat regal artistic. Prezentări ale concurenților – grupați în perechi de divinități ale Panteonului grecesc – și discursuri îmbrăcate în cuvinte bine alese, probe de concurs diverse și atractive au ținut publicul treaz până spre final. Pe ritmuri celebre, precum cele de vals, de tango, de rock-n-roll, de charleston sau salsa, bobocii și-au manifestat abilitățile în proba de dans. Am asistat în continuare la o paradă a aptitudinilor care au dovedit că acești copii au talente nebănuite, pe care noi, ca dascăli, ar trebui să ne dăm silința să le cultivăm. Recitaluri de pian și chitară clasică, dans contemporan, dans modern, pantomimă, un dans grecesc (care mi-a adus aminte de Zorba grecul), un moment încântător de magie cu cărți de joc, reproduceri ale unor melodii celebre i-au transformat pe concurenți în adevărate vedete pentru câteva ore.
Despre organizatori, „chapeau bas!”. Modul în care cei de-a XII-a au pus în scenă acest spectacol a fost unul magistral. Și nu sunt vorbe gratuite, aruncate sub impulsul momentului. De la vestimentație și discursuri, la coregrafie și interpretări, totul a frizat profesionalismul. Și aș fi ingrat dacă nu aș menționa aici evoluția Cristianei Păiuș dintr-a XII-a A la pian, a lui Darius Grigoraș dintr-a XII-a I care ne-a cântat și ne-a încântat, în duet cu Andreea Lupu dintr-a XII-a G, secondați la chitară de bobocul Andrei Bubuțanu (care, la fel ca Denisa Țipău, a fost desemnat cel mai bun boboc al acestei ediții) prin interpretări de excepție, care ne-au luminat inima și mintea, făcându-ne să uităm de „discordie”.
Ceea ce nu știe publicul sau îl interesează mai puțin este faptul că în spatele a tot ce s-a întâmplat stă un volum de muncă impresionant, cu tot ce implică acest fapt. Fiecare organizator a avut rolul lui, fiecare fiind implicat în desfășurarea evenimentului. În acest sens, finalul concursului i-a avut protagoniști pe băieți, care, dincolo de oboseala care se citea pe chipurile lor inocente, au oferit o mostră de dans contemporan ce aducea cu celebrul Haka al rugbiștilor neozeelandezi.
M-a impresionat atitudinea spectatorilor, în cea mai mare parte elevi, care și-au susținut elegant și civilizat colegii și prietenii. Fără o educație deosebită în receptarea spectacolului, a actului artistic în general – un tip de educație care are, ca să fiu generos, sincopele sale la nivel instituțional – acești tineri au dovedit că știu să asculte, știu ceea ce trebuie respectat. Cinste lor și părinților care i-au educat!
Un spectacol plin de bun-gust, de eleganță, de talent și de tinerețe. Ceea ce ne bucură în mod special este că prostul gust, agresivitatea verbală, deșănțarea sau nesimțirea nu au avut „bilet” și nici „invitație” la acest eveniment, rămânând la lada de gunoi a străzii sau a unor medii de informare.
Până la urmă, câștigători au fost toți cei care au fost conectați la tensiunea evenimentului: organizatori, boboci, elevi, părinți, profesori. Sau, mai bine zis, în final a câștigat „Nicu Gane”!
Prof. Ioan Caulea
Consilier Educativ, Colegiul Național „Nicu Gane” Fălticeni
