Și totuși, muncă… sau nu?

Dacă vă amintiți, în ziarul de sâmbătă spuneam ce mi-aș fi dorit pentru weekendul plin de evenimente. Până pe la o bucată, lucrurile au mers conform speranțelor mele: Simona a ajuns în finală, tot așa și Federer, iar la snooker, după meciuri de povestit generații la rând, Judd s-a calificat în finala unde urma să ia bătaie de la Ronnie. Și a venit seara marilor finale. Am să încep cu cea care ne-a adus tuturor bucurie prin rezultat și prosperitate farmaciștilor, fiindcă nu putea să nu te ia cu dureri măcar de cap, dacă nu chiar de inimă: Halep – Jankovic, cel mai cretin meci pe care l-am văzut, cu excepția celor ale Monicăi Niculescu, în care seriile de break-uri, câte 4, câte 5, au surclasat game-urile normale, pe propriul serviciu. De unde concluzia că serviciul Simonei e tot varză, dar măcar acum ne consolează ideea că mai e măcar una la fel în top 20, Jankovic! Simona continuă să câștige prin alergarea absolut nebună cât e meciul de lung, plus lovitura superbă de backhand în lung de linie. Să dea Domnul să-i meargă cât mai mult. Așadar, Halep a câștigat prin muncă și iar muncă, iar asta e de toată laudă. N-aș zice că Federer n-a muncit și el, recuperând într-un tie-break splendid deficitul de un set. Din nefericire, în setul 3 a reizvorât geniul din el, cel care se plictisește. Sau care începe să viseze. Sau căruia i se rupe de rezultatul final. Cam la fel s-au petrecut lucrurile cu celălalt geniu, Ronnie O’Sullivan: a condus cu 4 – 1, apoi cu 7 – 4, în finala care se juca „primul la 10”. La el se știe: chiar se plictisește. Așa că Judd, alt geniu, dar avid de performanță, a făcut a 3-a nefăcută (că la fel câștigase și precedentele două meciuri, din sferturi și semifinale) și l-a bătut cu 10 – 7. N-am putut să mă supăr, că și Judd mi-e aproape la fel de drag. Și nici nu mai aveam loc, că la aceeași oră Real o lua de la Barca. Chestia e că nici pe ăștia nu-s supărat, că au făcut cel mai bun meci al lor din acest an. Dacă la pauză ar fi condus cu 3 – 0, ar fi fost doar corect. Chestia e că au alergat ca demenții, au făcut un pressing cum încă n-am văzut și, logic, li s-a terminat benzina… sau Benzema!? Aici e cheia: la genii nu ține cu munca și cu alergatul de nebun, cât e meciul de lung. Oare cum o fi mai bine: genial sau muncitor?