Ori bunul Dumnezeu a blagoslovit românii cu un simț al umorului ieșit din comun și VIP-urile speculează electoral aplicarea nației către trăirile hâtre (Lesnea spunea „bucuroși de întristare”…), ori în fruntea bucatelor s-au instalat cei mai mari gafeuri ai Europei. Colecția de tâmpenii și enormități premiată la „Balul Academiei Cațavencu” nu prea are egal pe continent; de altfel, dacă veți cerceta povestea gafei „la vârf”, veți constata că politicienii mapamondului n-au rotunjit într-un veac atâta prostie cu ștaif cât ai noștri într-un singur an (2010). Cum altfel să categorisești cugetarea consilierului prezidențial Fota „Puteți să vă faceți cruce, deși cred că nu-i un lucru creștinesc” decât că-i fatalmente încadrabilă în categoria „noi vorbim, nu gândim!” și-i pescuită dintr-un heleșteu al cugetării total colmatat cu mâl de Dâmbovița.
De altfel, discipolul își urmează cuminte magistrul: n-a zis dl Băsescu precum că „N-am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă”. Citită în cheia logicii elementare, rezultă că președintele României… are ceva cu pensionarii. O fi lucrarea subconștientului? Cațavencii exagerează când trec în rândul gafelor exprimarea stângace a lui Verestoy Atilla „Suntem cu toții adepții unei modernizări a României și a unui progres pe care o slujim”. Nu-i vorba, aici, decât despre validarea procentajului identificat de europeni (4-5% dintre români nu înțeleg „limba moldovenească”) și de o confirmare indirectă a faptului că româna și „moldoveneasca” sunt identice.
Dar ce te faci cu vicepreședintele PRM Marius Marinescu, descoperitorul inepției „primul om care a ajuns pe Lună a fost un câine”? Glumă? Oricum, „sună ca dracu’”. N-avem prea mari pretenții de la fotbalistul blond Mitea, cel care a declarat cu inocență „Mașina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuți”. Vorbind corect sau agramat, Mitea poate conduce la fel de bine mingea prin iarbă, dar ce te faci când dau spectaculos cu bâta-n baltă cei care conduc o țară? Marian Vanghelie: „Calitatea unui soț ideal și a unui om care mă știți dumneavoastră cum sânt este că, dacă faci, soția să nu simtă.” Despre ceea ce face Vanghelie și soața dumisale, fericita de ea, nu știe, se poate afla, probabil, din întreg contextul, dar frază mai poticnită și mai crâncen toporâtă, greu de aflat! De altfel, Cațavencii cam practică scoaterea ilicită din context. Cazul Răzvan Teodorescu: „Femeia este bună conducătoare de creștinism”. Aici, academicianul a umblat la sertarul cu metafore, rotunjind destul de inspirat (și cu mai mult umor decât probează Cațavencii) o zicere inspirată, aptă să rămână printre aforismele de colecție. Cam în aceeași categorie s-ar încadra și observația Adrianei Săftoiu „Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit”. Le retragem, așadar, „Premiul Balului Cațavencu”; îl merită însă cu prisosință Emil Boc: „Deocamdată, suntem unde ne aflăm.” Poți să zici că nu-i așa? Noroc de Boc! La profunda lui constatare se aliniază și memorabila zicere a lui Dan Șova: „Opoziția se caracterizează prin aceea că sânt mai puțini.” Așa să fie oare? Ascultați-o și pe Norica Nicolai: „Liberalii au și ei deficitul lor de lipsă de caracter.” Minus cu minus dând din totdeauna plus, deficitul lipsă înseamnă… exact invers de ceea ce voia Norica să susțină!
În palmaresul „Balului Cațavencu” figurează și exprimări impecabile, nu corectitudinea zicerii fiind amendabilă, ci hăul cultural pe care se întemeiază. La capitolul „eu și cartea”, marile spirite se întâlnesc. Dumitru Dragomir: „Azi citești, mâine citești, te apucă pandaliile!”. Gigi Becali (europarlamentar): „Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii.” Traian Băsescu (hâtru): „Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam la bibliotecă”. Români, luați aminte: azi citești, mâine citești, fandaxia-i gata! O logică total aparte întemeiază și Victor Ponta: „Vă rog să oprim acest război care nu se va opri!” Opriți-l, deci!
Da’ ia să cercetăm și tezaurul cugetărilor fetelor de la pagina 5. Emmy: „Eram dezbrăcați și stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decât sex oral. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva.” Bomboana de pe colivă o așează Rose Marie, dansatoarea de la „Surprize, surprize”: „Nu sunt însărcinată. Sunt numai puțin balonată. Dar nu știu cu cine.”
Concluzia nu-i deloc chisnovată: „Si tacuisses, philosophus mansisses”.
