Președintele-dictator Traian Băsescu este sigur că sucevenii nu sunt interesați de ce se întâmplă la Roșia Montană. Că sucevenii sunt interesați doar de varza, cartofii și nucile lor. Și că abia așteaptă sosirea domniei sale în vizită electorală de lucru, pentru a scrie cu trupurile lor, pe dealuri, „Bucovina”. În opinia celui mai deștept, mai competent, mai cinstit și mai harnic conducător pe care l-a avut România din Epoca Fierului încoace, deblocarea situației de la Roșia Montană ține de organizarea unui referendum local. A declarat președintele-dictator: „Dacă vrem să facem o verificare prin referendum, și cred că este justificat un referendum, trebuie să-l facem în zona care va fi afectată. Altfel, ce treabă credeți că are cel care locuiește la Suceava cu Roșia Montană sau cel de la Constanța?”. Păi, are, domnule președinte. Să știți, domnule președinte, că sunt suceveni interesați de faptul că dumneavoastră vreți să dați exploatarea aurului unor canadieni, iar de pe urma acestei mișcări România să se aleagă cu praful de aur de pe tobă și cu o bucată de țară distrusă. Unul dintre sucevenii căruia îi pasă că dumneavoastră vreți să vă băgați târnăcopul în ea de Roșia Montană, domnule președinte, se numește Radu Cîrstea. L-am rugat pe Radu să-și pună punctele de vedere legate de acest subiect pe hârtie, iar el a făcut-o.
„Până acum șase ani nu știam nimic despre Roșia Montană. Atunci am fost prima oară în vacanță în Munții Apuseni. Am descoperit o zonă deosebită, cu peisaje foarte pitorești și cu oameni minunați, astfel încât de-atunci merg în fiecare an în vacanță acolo, împreună cu prietenii. De fiecare dată vizitez Roșia Montană și discut despre acest proiect cu localnicii, cu angajații de la Roșia Montană Gold Corporation și cu oamenii din celelalte zone din Munții Apuseni. Acolo am învățat că începerea acestei exploatări nu este numai problema localnicilor din comuna Roșia Montană, ci și problema celorlalte localități de pe Valea Arieșului, acolo unde oamenii nu sunt săraci și trăiesc din tăierea lemnului, din turism și creșterea animalelor, neavând nevoie de minerit. De asemenea, este și problema turiștilor care vin an de an acolo, la fel cum este problema tuturor, pentru că resursele naturale ale țării ne aparțin tuturor și nu vrem să le oferim gratis. Sunt două argumente importante împotriva acestui proiect: unul ecologic, iar celălalt economic. Proiectul RMGC presupune dărâmarea a patru munți care înconjoară centrul vechi al Roșiei Montane, distrugerea galeriilor romane vechi de 2.000 de ani din masivul Carnic și inundarea Văii Cornei, unde va fi amenajat un iaz de steril cu cianură de sodiu. Există pericolul de contaminare a apei, solului și aerului, acest lucru putând avea un impact grav asupra sănătății oamenilor. De asemenea, vor fi despădurite peste 250 de hectare de pădure și, chiar dacă ei spun că vor împăduri alte zone cu o suprafață mai mare, asta va dura zeci de ani, iar până atunci există riscuri de inundații și de distrugere a biodiversității.
Cel mai important argument cu care PR-ul RMGC iese în față este cel economic: crearea de locuri de muncă și sumele de bani care vor intra în economie, direct sau indirect, în urma exploatării. Se spune că vor intra în economie aproximativ 4,5 miliarde de euro pe toată perioada exploatării, care se estimează a fi de 16 ani, adică o medie de 280 de milioane de euro anual, adică aproximativ 0,2% din Produsul Intern Brut al României. Deci, economia românească, așa cum este ea, a produs în anul de criză 2010, într-o singură zi, mai mult decât ne promite RMGC într-un an. Această sumă nu justifică în nici un fel dezastrul ecologic care ar putea avea loc acolo. Până la urmă, singura justificare a demarării acestei exploatări o reprezintă crearea de locuri de muncă. Într-adevăr, nu e normal să mă opun eu, de la Suceava, creării de locuri de muncă în Roșia Montană. Dar oamenii de-acolo ar trebui să aibă responsabilitatea viitorului copiilor lor, iar pentru asta ar trebui să fie interesați de o dezvoltare durabilă a zonei. Ar trebui să ne amintim de Valea Jiului. De ce a lăsat mineritul în urmă: sărăcie mare, dar și costuri sociale ridicate pentru noi toți. Noi toți le-am plătit muncitorilor disponibilizați compensații financiare. Iar acum plătim ajutoare sociale, sub diferite forme. Exploatarea de la Roșia Montană este problema tuturor cetățenilor acestei țări. Mineritul și-a dovedit incapacitatea de a susține o economie locală sănătoasă. Salariile oferite de industria minieră atrag toată forța de muncă locală și descurajează inițiativa privată. Toată forța de muncă va fi atrasă într-o industrie care nu creează inovație și care nu este sustenabilă. Când resursele miniere se vor epuiza vor rămâne în urmă oameni nepregătiți, industria negenerând dezvoltare, ci doar surplus de venituri. Când mina moare, moare și orașul construit în jurul ei. Frenezia investițiilor în aur din ultimul timp seamănă foarte mult cu frenezia investițiilor imobiliare din anii 2007-2008. În momentul în care prețul aurului va scădea, exploatatorii vor trebui să-și scadă cheltuielile. Asta se va traduce prin reduceri la investițiile în protejarea mediului și în protejarea angajaților și a comunității locale.
Un Guvern responsabil nu ar trebui să încurajeze dezvoltarea industriei mineritului întrucât aceasta are un efect negativ asupra economiei reale, dar mai ales pentru că amanetează viitorul comunităților locale prin angajarea lor în activități lipsite de inovație și fără perspective în viitor. Roșia Montană poate deveni o atracție turistică, având peisaje frumoase, zone de drumeție montană și, foarte important, 150 de kilometri de galerii romane care ar putea fi amenajate. De exemplu, Salina Turda, care a fost amenajată de curând, este vizitată anual de 400.000 de turiști. Rimetea, o fostă localitate minieră din Apuseni, a făcut tranziția la așezare turistică și timp de patru luni pe an are toate locurile de cazare ocupate complet, având turiști și în afara sezonului.
Sper că am reușit să aduc si o alta perspectivă asupra exploatării miniere de la Roșia Montană și că am reușit să ridic semne de întrebare pentru fiecare dintre noi, atunci când ne decidem să luăm o poziție asupra acestui proiect, chiar dacă poziția este pro sau contra. De ce ar trebui să luăm o poziție? Pentru că toți ar trebui să fim responsabili cu țara noastră, mai ales că vedem în ce stare a ajuns astăzi România din cauza lipsei noastre de responsabilitate și de atitudine civică”.
Ai reușit, Radule, să ridici unele semne de întrebare legate de dorința lui Traian Băsescu de a băga cianurile și târnăcoapele în Roșia Montană. Iar pentru asta îți mulțumesc.
