Ne amintim de acest fapt cam din patru în patru ani. Ultimele sondaje de opinie ne fac să ne amintim și acum. Și chiar să ne îngrijorăm. E adevărat, cum mai spuneam chiar la această rubrică, în general, iese bine în sondaj cel care le plătește. Interesele sale vor fi trase din condei, scoase la vopsea, potrivite cu mâna, sau cum vreți să mai spun, pentru a justifica banul plătit. La firmele de sondare a opiniei publice nu lucrează îngeri care citesc gândurile, ci operatori de teren care vor să fie angajați din nou. Iar ei sunt conduși de șefii firmei de sondare care vor să iasă niște rezultate pe placul clientului. Ca să-l mai păstreze de client. Și, uite așa, lanțul slăbiciunilor omenești duce la bilanțul slăbiciunilor care se pot citi în rezultatele oficiale și publice ale sondajelor. Urcarea vertiginoasă a lui Gigi Becali este îngrijorătoare, oarecum, nu pentru sănătatea democrației, ci pentru că ne arată exact ceea ce spune titlul acestui articol. Sigur, există o șmecherie (cel puțin) și la sondaje. Așa cum, în orice radiografie serioasă a opiniei publice UDMR trebuie să fie șase la sută, că atâția votanți are (votanți disciplinați, care merg la vot), în ultimul timp, Gigi trebuie să crească și Vadim să scadă. Cam astea ar fi, după mine, tendințele sondajelor de opinie. Forța de manipulare a acestor instrumente este recunoscută, va mobiliza electoratul. Sau, după caz, îl va demobiliza, îl va face să creadă că e zadarnic să speri că lucrurile merg spre bine.
Pe de altă parte, sunt convins că proștii vor să aleagă tot un prost, asta ar fi reprezentativ pentru ei. Prostul nu e prost destul dacă nu alege un prost fudul, aș modifica eu puțin vechea zicală. Am auzit oameni din această categorie care credeau spusele lui Gigi, care-l credeau cel mai tare om din România, cel mai credincios, cel mai justițiar. E ușor să demontezi toate aceste așa-zise calități. Dar cu condiția să ai ca partener de discuție un om care e dispus să gândească. Becali e cel mai tare numai când e garda lui de corp alături. Și are păreri politice numai atunci când i le furnizează consilierul lui. Cât despre credința sa, asta e o altă gogoriță. El se crede egalul lui Dumnezeu, se laudă că știe care sunt planurile Lui, crede că poate să-i cumpere bunăvoința cu niște bani aruncați spre o biserică sau alta. Nu știe, în schimb, așa cum am mai spus-o, că trufia este un păcat capital. Iar motorul politic principal al său se alimentează cu trufie. În privința spiritului său drept, justițiar, altă apă de ploaie. Oricum Gigi se crede mai presus de lege. Și să câștigi campionatul cu bani negri plătiți în dreapta și în stânga, asta chiar că e dreptate! Un furnizor de bacșișuri crede că poate cumpăra o țară. Dar, cum și proștii votează, cred că visul lui Gigi nu mai e atât de absurd.
