Și părinții au nevoi

Literatura de specialitate privind creșterea, educarea și îngrijirea copilului vorbește aproape în exclusivitate despre nevoile copilului: dragoste, răbdare, înțelegere, protecție, consecvență, fermitate… somn, vitamine…
Părinții sunt uneori depășiți de ceea ce se așteaptă de la ei, se simt epuizați fizic și psihic. Pentru orice problemă care apare se simt vinovați și uneori neputincioși. Sunt asaltați de sfaturi despre cum trebuie să reacționeze, ce și când trebuie să facă, să spună …
Nevoile lor, greutățile zilnice, serviciul, căsnicia par să nu mai intereseze pe nimeni. Ajunși acasă sunt părinți și se așteaptă de la ei să fie zâmbitori, calmi, blânzi, înțelegători, deschiși, comunicativi, pozitivi …
Creșterea, educarea și îngrijirea unui copil solicită timp și muncă susținută alături de multă răbdare și înțelegere. E frumos, dar nu e ușor! Sunt foarte multe lucruri de făcut, mai ales atunci când copilul este mic: pregătirea meselor, spălatul rufelor, igiena corporală și a locuinței, ștersul lacrimilor, comunicarea, participarea la joacă, cititul poveștilor, mersul în parc, la circ, ajutorul la lecții, ședințele cu părinții… Întregul program al familiei se schimbă și implică inevitabil unele renunțări.
Cu toate acestea, să nu uităm că și părinții sunt ființe umane cu nevoi. Este destul de dificil, dar este necesar, ca părinții să găsească timp și pentru viața personală. Au nevoie de timp pentru ei, pentru cuplu, pentru alte activități necesare sau care le fac plăcere.
Nu trebuie să uităm cu totul de propria persoană și să facem din copil o obsesie. Printr-un astfel de sacrificiu nu are nimeni de câștigat. În subconștientul părintelui pot apărea resentimente, iar acestea se vor răsfrânge ulterior asupra copilului.
Este de la sine înțeles că atunci când un cuplu își dorește un copil nu se gândește la toate aceste lucruri. Găsirea echilibrului și împărțirea corectă a timpului între viața de cuplu, viața profesională, și viața de familie rămâne tot în sarcina părinților. Puterea de a face față tuturor provocărilor este alimentată permanent de dragostea pentru copil, dar și de satisfacțiile pe care le trăiesc părinții în evoluția copilului.
Și dacă a avea copil înseamnă și unele renunțări, părinții ar trebui să aștepte ceva la schimb de la copilul lor, roadele valorilor pe care le sădesc cu efort.
Stephen Covey Richards, un educator american, autor al mai multor cărți care privesc atât copiii cât și părinții în procesul de educație ne atrage atenția că „Părinții nu sunt altceva decât niște copii mari până când copiii lor îi târăsc în maturitate (de obicei cu mare agitație și cu multe țipete)”.
www.problemele-copilului-meu.ro