Și Ilie face sport

Săptămâna trecută, într-o emisiune în direct, Radio Timișoara m-a invitat la rememorări: transmisiunile sportive de acum jumătate de veac. Eheu, fugaces! Am constatat, mai întâi, că inflexiunile vocii sprintene a lui Ion Ghițulescu au rămas aceleași, întru totul inconfundabile, deși crainicul anilor ʹ60-ʹ70 „bate” către 90… Dincolo de secvența aducerilor aminte, s-au pus în undă și întrebări privind starea actuală a radio și tele-comentariului sportiv. Mi-a fost jenă să spun, tocmai la radio, că există un crainic care mă face să schimb postul imediat ce i se anunță prezența în emisiune. Dac-ar lucra la un studio particular, treaba lui, dar „onorează” emisiunile Radiodifuziunii Naționale și-i de-a dreptul inexplicabil cum de-i sunt tolerate repetatele dovezi de neprofesionalism și lipsă de înzestrare reportericească, combinate cu evidente dificultăți articulatorii (mai țineți minte bancul cu bâlbâitul respins la concursul de crainici fiindcă… n-ar fi fost membru de partid?), cu utilizarea unui minimal fond lexical și cu lumpen-teribilisme de doi bani, cum ar fi interminabilul și neschimbatul urlet stupid la marcarea golurilor „noastre”. Am fost nevoit (n-aveam altă sursă) să-i ascult împiedecata relatare, în care mai toate se petrec „pe partea stângă”, cu prilejul aventurii botoșănenilor în cupele europene. Și cum la retur soarta bieților gruzini era de acum pecetluită, am ajuns – culmea! – să-mi doresc ca botoșănenii să se oprească din înscrierea golurilor, doar pentru a nu mai suporta tortura acelui tălâmb răget de Neanderthal, tras la indigo și creditat (de cine știe ce alți a-culturali) ca… performanță! Cică ar fi vorba despre „cea mai lungă descriere a unui gol”. Mergeți la dicționar, băiețași, și aflați ce-i aia „descriere”!
*
Nu erai fotbalist de top dacă n-aveai tatuaje. Acum, începe să se mai adauge o condiție: barba. Discipolii lui Marx (într-ale frizeriei, ce ar putea avea comun cu filosofia?) încep să puiască și, de la meci la meci, constați că apar noi membri ai clubului bărboșilor. Până și puștani abia ieșiți din juniorat trag de măruntele tuleie, doar-doar le-or mai lungi, spre a intra în rând cu lumea bună a fotbalului. Are barbă Pirlo, cum să n-aibă și Iancu, asta o să-i apropie și, mai știi, să-i înrudească, dacă nu într-ale performanței, barem în poze! Care o fi, de fapt, explicația mai profundă? Probabil, intenția de a-și înspăimânta adversarul. Vikingii își puneau coarne, aztecii măști hidoase, SS-iștii, cranii și oase încrucișate pe chipiu… Clanul bărboșilor își are adepți și printre arbitri: când Al. Tudor și-a schimbat look-ul, am crezut că a intrat Lermontov pe teren! Psihologii afirmă că arborarea bărbii ar fi un semn al complexării și al tentativei de a evada din anonimat. Așa să fie?
*
Și fiindcă a venit vorba despre Tudor și psihologie: se disting două linii comportamentale în arbitrajul nostru: zâmbetul și încruntarea. Tudor e totdeauna înnegurat, Găman, zâmbăreț. Ca-n filme, unde-s eroi cu egală legitimitate și polițistul fiară și polițistul cumsecade. Zâmbetul lui Găman ascunde, din păcate, o conduită excesiv tolerantă: Tudor nu iartă nimic, Găman iartă mai totul. Motiv pentru care l-a lăsat pe Ropotam, fără „galben”, să ologească într-un meci cât alții într-un campionat. Aud că Ropotam e-n vederile lui Iordănescu-iconiță. Atenție, Naționala va avea mereu șansa să joace… în zece!
*
Federația de Fotbal are un nou secretar general, Radu Vișan. N-are nimic de a face cu fotbalul, dar a fost consilierul lui Băsescu și asta-i de-ajuns. „Mai bine că nu-s pasionat de fotbal. Pasiunea îți întunecă mințile” – declară noul oficial federal. Sigur că-i bine să-ți păstrezi totdeauna mintea limpede. Dar, parcă, s-ar cuveni și ceva pricepere în domeniu, altfel ne întoarcem la mentalitatea anilor ʹ50, când dentistul Vitner era impus în locul lui G. Călinescu. Vitner a fost una dintre cele mai limpezi minți ale proletcultismului, ce dacă nu prea le avea cu literatura? Dar iată că avem, la FRF, și un nou președinte al Comisiei de Recurs, entitate care deține ultimul cuvânt în chestiuni de maximă importanță: Claudiu Dinu. Și el fost consilier băsescian. Oare Elena Udrea n-ar fi interesată? Că avem și fotbal feminin…