Parafrazând, dar fără ironie, un superb recent editorial al lui Sorin Avram, declar, cu mâna pe inimă („graal”-ul individual), că și eu voi fi fan Gheorghe Flutur, deși îmi vine să pun mâna pe bardă, când tot aud despre epopeea culturală bucovineană de iarnă a „pomenii porcului” prin diverse localități ale Ignat-ului bucovinean. Fan-ismul și fanatismul meu de simpatie este determinat de dorința președintelui Consiliului Județean Suceava de a ne implica împreună în recuperarea unei personalități culturale bucovinene de excepție, Ștefan Piersic, în anul 20 al eternității sale (fostul vicepreședinte al Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina a pășit pe cer în 26 iunie 1991), o personalitate pe care și Gheorghe Flutur o respectă, nu doar din pricina amiciției cu Florin Piersic, cimentată în această toamnă a cârnățăriei bucovinene itinerante, ci din cauza cunoașterii unora dintre lucrările lui Ștefan Piersic, pe care i le-am pus la dispoziție în format electronic.
Dând curs rugăminții lui Gheorghe Flutur, dar și ordinului său (în fond, el este, prin voia dumneavoastră electorală, șeful meu cel mare, liderul meu maxim), voi lucra prefața cărții „Dor ni-i de tine, Bucovină dragă!”, de Ștefan Piersic, o carte pe care am cules-o în urmă cu vreo doi ani, urmând să mi-o asum eu, pentru că Florin Piersic, în modestia lui evlavioasă, s-a sfiit să preia responsabilitatea prezentării cărturarului care i-a fost și îi este tată, deși lansarea cărții recuperatoare de memorie culturală bucovineană o vom săvârși împreună (Florin Piersic, Gheorghe Flutur, eu și cohorta mea de mercenari negri: Mihai Pânzaru-PIM, Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA, Cătălin Chifan etc.), noi, mercenarii negri, asumându-ne și responsabilitatea de a numi, în Bucovina, anul 2011 „Anul Ștefan Piersic”.
Căutând, prin vechea publicistică bucovineană, lucrări semnate de Ștefan Piersic, am găsit, cândva, în „Gazeta Bucovinenilor” din 1 februarie 1936, și o știre care l-a cutremurat pe Florin Piersic, actorul descheiat la suflet sunându-mă, în ziua în care fusese desemnat, pentru a nu știu câta oară, actorul anului în România, ca să împărțim o lacrimă pe tăișul albastru al timpului: „Familia bunului nostru prieten și sprijinitor dr. Ștefan Piersic s-a sporit. În ziua de 27 Ianuarie s-a născut micul Florin, căruia îi dorim sănătate, iar părinților bucurie”. Deci, prima știre de presă care-l viza, în mod premonitoriu, pe Florin Piersic a văzut lumina tiparului în a cincia zi a glorioasei sale vieți.
„Piersicii Bucovinei”, descendenți ai emigrantului transilvănean Gavril Persiec, plugar din Leșu Ilivei și grănicer năsăudean în Regimentul 2 Românesc, stabilit la Corlata în 1765, împreună cu soția și un prim fecior, reprezintă, alături de alte „enigme” ale contemporaneității noastre indolente și suficiente, un veritabil și durabil „produs în Bucovina”, de care trebuie să ne arătăm vrednici, dacă vrem să ne și trufim cu el.Pe segmentul acesta, al memoriei, Bucovina lui Gheorghe Flutur se intersectează cu Bucovina în care eu doar nădăjduiesc, intersecțiile de acest fel fiind destul de dese, în ultimii ani (în fond, Gheorghe Flutur i-a cinstit pe martirii spiritualității românești din Bucovina așa cum și meritau cei cinci bărbați cu tinerețea măcinată în anii de calvar ai începutului comunismului în România, și tot Gheorghe Flutur, ignorându-și „cicatricele” provocate, cică, de condeiul meu ascuțit, a sprijinit toate demersurile mele recuperatoare de memorie, în ciuda faptului că încă îl mai „înțep” prin ziare, ba chiar asigurându-mi, prin absența represaliilor și prin buna colaborare, dreptul meu la libertatea opiniilor, dreptul de a scrie așa cum gândesc – asta nu înseamnă că sunt și stăpânitor de adevăr, că aș avea întotdeauna dreptate, atunci când tot zvârl cu barda-n cer).
Prima manifestare culturală a Anului „Ștefan Piersic” se va desfășura în ziua de 16 ianuarie a anului viitor, atunci când personajul exponențial al Bucovinei contemporane, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM va împlini 65 de ani (stupcanul s-a născut, la Ilișești, în 16 ianuarie 1946) și, conform legilor țării, va primi „bastonul de mareșal” al… pensionarului (parcă-l poate cineva pensiona în mod real pe PIM!), cu ocazia lansării cărții sale, „Poeții Bucovinei”, o carte cu ilustrări grafice a celor mai frumoase poeme bucovinene, scrise de poeți deveniți deja uitare, dar și de câțiva poeți încă în viață (cu excepția mea, interdicția aparținându-mi).
În mod sigur, vom debuta Anul „Ștefan Piersic” la Corlata, așa cum se și cuvine, chiar dacă vom poposi, în acea zi, și în Suceava. Măcar drept efect al faptului că, începând din 16 ianuarie a Anului „Ștefan Piersic”, și eu voi fi fan Gheorghe Flutur.
