Zeci de mame cu copii în brațe au fugit, luni seară, din fața puhoiului care s-a abătut asupra comunei Pătrăuți, potop care a lăsat în urmă drame dintre cele mai înfricoșătoare. Copii traumatizați care se trezesc noaptea și țipă, căutându-și cu mânuțele firave părinții, care să-i strângă la piept, femei însărcinate care din cauza spaimei au spus că nu și-au mai simțit, câteva zile, copiii mișcând în pântece, oameni care într-o fracțiune de secundă și-au decis destinul. Au văzut cum apa le ajunge la nivelul geamurilor, și-au luat copiii în brațe, câteva acte în grabă și au fugit prin grădinile vecinilor, prin culturi de porumb, până la un deal din apropiere. Așa s-au salvat. În urma lor, apele au luat tot, case, animale, anexe.
„Când eram pe deal, am văzut cum apa ne ia casa”
Aproape 40 persoane, mame cu copii și femei însărcinate, au reușit în seara de coșmar, de luni spre marți, să ajungă în centrul comunei, în fața primăriei, unde și-au trăit drama alături de alți consăteni, aflați în aceeași situație.
Elena Zlotar Huțan făcea mâncare în casă când a venit potopul peste ei. „M-am uitat pe geam și am văzut cum apa se tot umflă. În câteva clipe apa a ajuns la geam. Am țipat la copii, să ieșim din casă. Abia am reușit să scoatem din grajd vaca, calul și vițelul, am urcat pe un dâmb, fugind disperați prin grădinile vecinilor, și când am fost sus, am văzut în urma noastră cum s-a declanșat prăpădul. Am văzut cum apa ne-a luat casa. Am avut noroc că nu se înnoptase. S-a petrecut totul în jurul orei cinci și jumătate după-amiază. Asta ne-a salvat. Am apucat să vedem puhoaiele, dar coșmarul a rămas”, ne-a povestit femeia, care și acum, după patru zile, are coșmaruri.
„Nu mai am somn. Văd în fața ochilor apa neagră, urâtă, puhoiul care se apropia tot mai mult de casă și aud vuietul apei, care și acum îmi țiuie în urechi”, ne-a mai povestit tanti Elena. Copiii ei o consideră o eroină, pentru că i-a salvat în ultimul moment din calea apelor ucigașe.
„Am crezut că am pierdut sarcina, din cauza spaimei”
Am întâlnit-o la Pătrăuți pe Ana Maria, o tânără în vârstă de 18 ani însărcinată în șapte luni, la grădinița din centrul comunei, alături de alte mămici și copii sinistrați. Povestea ei ne-a cutremurat. A făcut mult tratament pentru a menține sarcina și pentru a putea aduce pe lume o nouă viață, primul ei copil. Într-o fracțiune de secundă, a crezut că totul s-a năruit. A fost momentul în care apa s-a apropiat înfricoșător de casa în care locuia.
„M-am speriat atât de tare în acel moment, în care toată lumea fugea pe deal, pentru a se salva, încât îmi trecea prin minte ce era mai rău: mă împiedic, voi cădea și voi pierde sarcina. Eram în papuci de casă și am fugit prin grădină, să ajung cât mai departe de apă. Am ajuns sus. Nu puteam să mă uit în urmă. Parcă nu mai aveam suflu. De la acea spaimă, copilașul meu nu s-a mai mișcat în burtă. Chiar am crezut că am pierdut sarcina. Nici acum nu mi-am revenit, dar acum sunt mai bine. L-am simțit din nou. Nici nu știu ce va fi, fetiță sau băiat, dar, oricum, este un norocos”, ne-a povestit viitoarea mămică.
Apa a trecut, copiii traumatizați au rămas
Geta și Nicolae Zlotariu sunt o altă familie din Pătrăuți care a văzut cu ochii deschiși forța puhoiului de luni seară, ape care au fost atât de mari încât au ras de pe fața pământului case noi din BCA. Pe o rază de un kilometru, pe unde a venit apa, din 15 case nu a mai rămas nimic, zeci de oameni fiind acum pe drumuri.
„A început o ploaie puternică, apoi a venit apa, abia ne-am salvat. Eu sunt însărcinată în luna a șaptea, dar Dumnezeu mi-a dat putere să îmi iau fetița, pe Simona, în vârstă de patru ani, iar soțul meu să-l ia pe băiat, pe Sebastian, de doar doi anișori, și să fugim din calea apelor. Nu știu când am ajuns în fața primăriei. Erau acolo femei, copii, vecini de-ai noștri, toți speriați. Unii țipau, alții alergau bezmetici de colo până colo, copiii plângeau”, își amintește Geta.
Femeia ne-a mai spus că este speriată de trauma prin care a trecut fetița ei. „S-a închis în ea. Nu mai este veselă, cum era înainte. A fost foarte speriată. Nu avem unde ne întoarce. Îmi fac griji unde voi naște al treilea copil, unde voi sta. Oare vom mai avea o nouă casă?”, se întreabă Geta Zlotariu.
Alungat de ape, în scutece
Cel mai tânăr sinistrat, dacă putem să-i spunem așa, este un copilaș de doar șapte luni, în scutece, care a fost salvat în brațele mamei sale, în seara de luni spre marți. Ludovica Balog a fugit din calea apelor cu micuțul în brațe, dar trăgându-i după ea și pe ceilalți doi minori, Andreea de șapte ani și Andrei, de cinci ani.
„Am avut o căsuță cu două camere. Apa mare mi-a distrus-o. A luat tot. E numai mâl în urmă. Am apucat să iau actele și copiii. Nimic altceva. Nu mai avem la ce ne întoarce. Suntem distruși”, ne-a povestit Ludovica, femeia care oricum era destul de necăjită și înainte de inundații. Acum nu a rămas cu nimic. Singura avere a femeii sunt copiii, pe care nu are cu ce-i crește.
Solidaritate
Primii care au venit în sprijinul sinistraților de la Pătrăuți au fost tocmai oamenii din sat care au avut norocul să nu fie atinși de ape. Seară de seară, gospodinele din Pătrăuți pregătesc mâncare caldă și le duc copiilor adăpostiți la grădinița din centrul comunei. Au început să vină ajutoare, haine, hrană, apă minerală și din partea autorităților, din partea unor partide politice, care au fost impresionate de drama acestor oameni. Cei mici s-au bucurat de jucării, de hăinuțe, în timp ce părinții lor făceau provizii de alimente pentru zilele ce vor urma.
Casă nouă, rasă din temelii
Cinci suflete au rămas în câteva minute fără nimic. Abia își terminaseră casa, acum opt luni de zile, dar apele de luni seară le-au luat tot. Ramona Lungu, mamă a trei copii, ne-a povestit ieri că nu-i vine să creadă nici acum, după aproape o săptămână de la dezastru, că a rămas fără casă, fără bruma de avere.
„Ne-am mutat în casă nouă acum opt luni de zile. Nu credeam că așa o nenorocire poate să ne lase pe drumuri. Este dureros. Copiii sunt cei care suferă cel mai mult. Noi suntem îngrijorați, pentru că nu știm ce vom face în continuare. Cred că ne vor muta în rulote, până ce vom reuși să facem o altă casă”, ne-a spus Ramona, încă speriată de ce îi va oferi ziua de mâine.
