Zeci de ani petrecuți prin centre de plasament, departe de familie, de frați, de locul natal, nu i-au doborât pe unii tineri suceveni, care au avut voința necesară să își recapete visurile. Și-au pierdut părinții, sunt orfani, dar nu își plâng de milă și studiază pentru a deveni medici, pentru a salva alți oameni, părinții altor copii. Provin din familii dezorganizate, în care unul dintre părinți pleacă fără să îl intereseze soarta copiilor, iar celălalt este depășit de situație. Copiii și tinerii aceștia nu s-au lăsat copleșiți de dor, de mâhnirea că nu au o familie alături, că trăiesc printre străini. Au pus pe primul plan educația, școala, care, ne-au spus ei, le vor oferi un drum cu mai puține lipsuri în viață.
Abandonați de mamă
Ioana Ș. are 17 ani și s-a născut în satul Găinești – Slatina.
Părinții săi au divorțat acum 15 ani, iar Ioana și cei doi frați ai ei au rămas în grija tatălui, deoarece, după divorț, mama a plecat „fără urmă” și nu a mai luat legătura cu copiii.
„După șapte ani, tata s-a recăsătorit legal, cu o femeie care, la rândul ei, are doi copii. Relația dintre mine, dar și dintre frații mei și așa- zisa «mamă» nu a fost niciodată bună. Aceasta consuma alcool, îl influența negativ pe tatăl meu, astfel încât acesta nu se mai ocupa de noi”, ne-a povestit Ioana.
Sora ei cea mare a fost nevoită să fugă de acasă, deoarece și-a dorit foarte mult să urmeze o facultate. Din ce ne-a spus Ioana, sora ei mai mare este studentă la București – Facultatea de Jurnalism, și se întreține singură, lucrând ocazional.
„Dumnezeu a înzestrat-o cu darul de a cânta. În prezent, cântă pe la diverse evenimente, pentru a obține un venit cu care să se întrețină”, ne-a povestit adolescenta.
Obligată să renunțe la școală
Fratele Ioanei este elev în clasa a XII-a, la Liceul Silvic din Câmpulung Moldovenesc. „Pot să spun că fratele meu a fost mai norocos decât mine, dar și decât sora mai mare. Fiind singurul băiat, tata a considerat că numai el are dreptul să învețe carte, să ajungă om, iar noi fetele, trebuie să stăm acasă, să îngrijim de gospodărie, familie și animale”, povestește, cu oarecare regret, Ioana. „Tatăl meu spunea că eu trebuie să stau acasă, să-l ajut în gospodărie, să am grijă de el, deoarece tatăl meu este bolnav de leucemie. Din acest motiv, am fost obligată să renunț la școală, deși am intrat în clasa a IX –a la Liceul Agricol din Fălticeni, la profilul Resurse Naturale și Protecția Mediului, specializarea veterinar, unde am reușit să merg doar primul semestru”.
Salvată de „Speranța”
Aproape doi ani, tânăra l-a implorat pe tatăl ei să o lase și pe ea să-și termine liceul, și să-și facă un rost în viață. Bărbatul mereu o amâna, într-un mod amăgitor: „lasă că la anul, și tot la anul….”. Nu s-a întâmplat nimic, până într-o zi, când o persoană care a înțeles cu adevărat dorința tinerei de a învăța, de a-și face un ros în viață, a sfătuit-o să ia legătura cu reprezentanții Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava. Singură. Fata și-a spus povestea în fața asistenților sociali, care au înțeles-o și au ajutat-o să își continue cursurile.
Cu ajutorul specialiștilor din Direcție și al personalului de la Centrul de Plasament „Speranța”, a mai completat Ioana, „pot spune, în momentul de față, că sunt fericită, deoarece am reușit să-mi reiau statutul de elevă, sunt înconjurată de persoane care îmi oferă afecțiune, siguranță și dragostea de care nu am avut parte până la această vârstă”.
„Vreau să cânt lumii…”
„Noua familie” pentru Ioana este „Speranța”, centru în care este internată de anul trecut, din octombrie.
„În ciuda greutăților și a problemelor pe care le-am avut, copil fiind, Dumnezeu m-a înzestrat atât pe mine, cât și pe sora mea, cu harul de a cânta. Deseori ne alinăm durerea și suferința prin cântec. În acest moment, sunt conștientă că am toate șansele ca visurile mele să se împlinească, deoarece primul pas deja l-am realizat, faptul că îmi continui studiile. Cu răbdare, perseverență și muncă, voi lupta să pot să-mi împlinesc o dorință la care râvnesc de mică, și anume, aceea de a putea cânta lumii, să le transmit prin glasul meu bucuria și fericirea pe care o simt acum”, s-a destăinuit Ioana.
Fără resentimente
Un alt destin, un alt tânăr pentru care visurile au devenit realitate. Este vorba de Alin I., student în anul I, la Universitatea de Medicină și Farmacie Tg. Mureș. De la vârsta de 3 ani, Alin a intrat în sistemul de protecție a copilului, chiar după moartea mamei sale. Provenind dintr-o familie numeroasă, din Moldovița, cu nouă copii, doi dintre ei, printre care și Alin, au fost dați la stat.
Din ce ne-au spus asistenții sociali de la Casa de tip familial „Colț Alb” și Centrul de plasament „Speranța”, unde Alin a fost internat în ultimii ani, „acest copil a fost mereu deosebit. Liniștit și foarte legat de locul său natal, pe toată perioada plasamentului a păstrat legătura cu frații săi mai mari, dar și cu familia lărgită, bunica maternă și mătușa maternă, iar vacanțele le petrecea, împreună cu aceștia, la țară”.
Vrea să revină în locul de unde a fost „smuls” acum 17 ani
În anul 2007, tatăl lui Alin a decedat. Frații săi mai mari sunt căsătoriți, au propriile familii, și cu toții sunt la muncă în Italia, tânărul menținând legătura cu aceștia doar prin telefon.
Pentru că bunica maternă a tânărului este în vârstă și bolnavă, posibilitățile tânărului de a se întoarce în vacanțe în familia naturală sau lărgită practic nu există. După terminarea studiilor, Alin ar dori să se întoarcă la locul de unde a fost luat timp de 17 ani, fără voința lui.
Copil model, cu multe premii în palmares
„Acest copil a fost și este un model pentru majoritatea copiilor din centru, fiind premiant tot timpul, a participat la diverse olimpiade școlare în domeniul științelor, la disciplina biologie, obținând diverse premii. Premiul cel mai mare, în valoare de 1.000 de euro, l-a obținut la Concursul Național „Floare de Colț”, organizat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, care a avut loc la București. Ca perspective de viitor, tânărul dorește să termine studiile și să ajungă un medic bine pregătit profesional, astfel încât să reușească prin competență, perseverență și dăruire să ajute pe semenii lui aflați în suferință”, ne-a declarat șefa Centrului de Plasament „Speranța”, Lucia Ștefan, despre Alin.
618 copii și tineri aflați în centre de plasament
În prezent, la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava sunt înregistrați 618 copii și tineri aflați în centre de plasament, 49 preșcolari, 92 elevi de clasele I – IV, 124 de elevi de gimnaziu, 115 liceeni, 38 de studenți, 117 elevi în școli speciale, 20 de copii care fac învățământ la domiciliu, 13 tineri absolvenți, care deja și-au găsit un loc de muncă, dar încă stau în centre de plasament, și 50 de copii cu handicap grav.
