Și ăștia sunt inamovibili!?

M-am săturat, adică de fapt mi s-a făcut o greață infinită, de arbitrajele de la fotbal în general și de cele de la noi în special. De ani întregi se tot vorbește despre ierarhii stabilite nu prin joc, ci din fluier și steag, dar niciodată nimeni nu a luat vreo măsură concretă împotriva tâlharilor plătiți cu bani grei pentru a face dreptate, de care lor li se rupe însă într-un mare fel. În întreaga istorie a fotbalului românesc, arbitrii au avut de regulă un rol mai important decât antrenorii, președinții de cluburi, chiar și decât fotbaliștii. Cu toate acestea, aproape niciodată ei n-au suportat consecințele arbitrajelor lor cu adevărat penale. Excepțiile s-au numit, pe vremuri, Ghiță din Brașov, iar în vremuri mai noi Vasile Avram, fost chiar președinte al Comisiei de Arbitri, postură din care n-a avut nici o ezitare în a falsifica actele lui fiu-su spre a-l aduce la înălțimea necesară pentru a deveni arbitru internațional, ba l-a mai și scos drept cel mai bun arbitru din România! În asemenea condiții nici nu-i de mirare că în fiecare an, indiferent cine a luat titlul, cele de pe locurile următoare au contestat ierarhia, acuzând mereu arbitrajele. Am avut și eu de-a face cu tâlhari cu fluier pe vremea când eram press-officer la Foresta din anii ’90 în divizia A, așa că vă rog să mă credeți că știu ce spun când vorbesc despre hoți, tâlhari, borfași. Dar parcă furturi pe față, la vedere, cu nerușinare maximă, fără pic de scrupule, cum am văzut la Hațegan și Colțescu în acest sezon, nu mi-a fost dat să întâlnesc până acum. Dacă pe Hațegan îl bănuiesc mai ales de tâmpenie, fiindcă a trântit cu egală nonșalanță și meciuri internaționale, unde e greu de presupus că s-a riscat cineva să-l măsluiască pe prostan, la Colțescu pare a fi vorba de furt calificat. La penalty-ul pe care l-a fluierat în favoarea echipei lui Mutu/Pandele nu se poate vorbi decât de premeditare. Atât de repede a fluierat și a arătat punctul fatidic, încât e clar că pândea momentul. Faptul că mingea l-a lovit pe omul ăla în coaste e nesemnificativ: și dacă-l lovea în buca stângă, banditul tot penalty fluiera! Cu adevărat nasol e că ăștia, „judecătorii” de pe gazon, par a fi tot inamovibili, ca judecătorii ăia din tribunale. Când se va face legea aia a răspunderii judecătorești, cred că un subpunct ar trebui să-i cuprindă și pe ăștia din iarbă.