Și-așa s-a emancipat femeia

Revista „Rolling Stone” a scos pe piață, luna asta, un număr de colecție, dedicat fenomenului „groupies”. E vorba despre acele tinerele – obligatoriu frumoase, uneori adolescente și provenite din familii foarte bune – care însoțeau formații mari de rock în turnee.
Scopul: unul artistic, de ordin muzical, dar și artistic sexual. Se combinau cu toți. Pe rând, iar cele mai grăbite îi luau pe toți deodată. Nu iertau pe nimeni. Nici pe cei de la Alice Cooper, nici pe dezaxații de la Led Zeppelin, nici pe domnii de la Eagles, nici pe zăpăciții de la Van Halen. Și nici pe Mick Jagger, evident, care nu putea lipsi de la petrecere.
Acesta era fixul fetelor groupies. Acesta era crezul lor în viață. Să-și completeze un CV sexual remarcabil, cu care să se poată da mari în fața fetelor. Cine îl prindea de mădular pe Jimmy Page, avea impresia că l-a prins pe Dumnezeu.
Să ne înțelegem. Erau anii ‘70. Trăsăturile feminismului începeau să se contureze. Muzica rock însemna răzvrătire, însemna sex, însemna să tragi din iarbă până te ia cu ambulanța. Rockul însemna putere. Și mai trebuie să admitem că fetele erau oricum cu mult deasupra nepoatelor de azi, care își fac un ideal din a se combina cu fotbaliști.
Se întâmpla ca aceste parașute de consum muzical să rămână cu burta la gură. Unele avortau, altele nășteau. Astfel a venit pe lume actrița Liv Tyler, de exemplu. Maică-sa nici nu știa care e tatăl. Până la urmă, s-a stabilit că e Steve Tyler, de la formația Aerosmith. Frumușică și deșteaptă, Liv Tyler se mândrește azi că are mai mulți tați. Noi, cei de rând, avem doar unul. Cel puțin asta știm.
Alte groupies au cochetat cu nemurirea în alt fel: și-au publicat memoriile. Este cazul Pamelei des Barres, cea care și-a povestit cariera sexuală cu toți depravații din muzica rock.
Târfulițele groupies au inspirat filme, cărți și cântece. Vă recomand pe YouTube „Fox on the run”, cântat de grupul The Sweet.