Și acum…?

Astăzi se încheie sezonul internațional la nivelul echipelor de club, desertul fiind asigurat, conform tradiției de decenii, de finalaChampions’ League, cele două pretendente la trofeul actualei ediții fiind două echipe de notorietate: Internazionale Milano, inventatoarea unui sistem de joc numit „catenaccio”, adică lacăt, cu care creatorul acestuia, Helenio Herrera, a intrat în istoria fotbalului, câștigând de două ori consecutiv Cupa Campionilor, în 1964 și ’65. Paradoxal, acest antijoc dus până la perfecțiune a creat o școală de fotbal, echipele de pe întreaga planetă întrecându-se o vreme în a strica tot ce se putea strica din jocul adversarului, oricare ar fi fost acesta, conform modelului Inter. Peste decenii, un alt tip de antijoc avea să cotropească omenirea fotbalistică: tiki-taka, o bazaconie pe care creatorul acesteia, domnul Guardiola, a explicat-o ca fiind o posesie a mingii până către infinit, adversarul fiind practic în imposibilitate de a înscrie, din moment ce mingea era mereu la adversar! Chestia aproape hazlie este că atât echipacu „catenaccio”, Inter, cât și actuala echipăa lui Guardiola, Manchester United, sunt cât se poate de ofensive, fiecare având în centrul atacului câte un fotbalist dintre marii golgheteri din ziua de azi: Lukaku și Halland! De aici, prezumția de a vedea o finală deschisă, spectaculoasă, cu goluri multe. Doamne ajută! Cum cu cine țin eu!? Doar nu o să țin cu City care mi-a eliminat Real-ul, ba încă și condus de Pep Guardiola, dușmanul cel mai mare al Real-ului! Logica și rațiunea spun că City nu poate pierde. Dar dacă totuși…? Așa că hai Inter!