Se apropie meciurile cu adevărat importante ale Naționalei. De aceea cred că ar fi momentul să tragem cu ochiul la jocul celor susceptibili de a fi convocați de Pițurcă, cu mențiunea că după ce se anunțase cu o voioșie ușor deplasată convocarea lui Ogăraru („Pițurcă nu are prejudecăți”, „E loc pentru toate valorile”, etc.), la publicarea listei „străinilor” pentru apropiatul amical, Ogăraru-lipsă! Norocosu cum îl știți, pe Pițurcă l-a mai lovit o dată „bafta” chioară în Supercupa Olandei, Ogăraru accidentându-se!… Și uite-așa și-a luat Pițurcă de-o grijă! Rămânându-i, în schimb, alte o mie, cu condiția să nu-l doară fix unde cred eu de viitoarele evoluții și de eventuala calificare. Iar îngrijorarea ar trebui să pornească încă de la postul de portar, fiindcă deși Lobonț este clar în formă mare (că fără el Dinamo ar fi luat deja vreo două bătăi zdravene!), la o eventuală accidentare a sa, nu văd cine i-ar putea lua locul, Cernea fiind în cădere liberă, dovadă golurile încasate în primele etape de campionat. Pe linia de fund piesele de bază (asta însemnând fundașii centrali) sunt unul mai aiurea decât celălalt: Chivu este de-a dreptul unic, Goian e bun doar de dat cu capul prin careul advers (și nicidecum să-și păzească propria poartă) de Tamaș nu se știe mare lucru, Moți e accidentat (ceea ce nu-i rău deloc, în eventualitatea că i-ar trece prin cap lui Pițurcă să-l selecționeze!), Rada e aiurea. Aha, ar mai fi și Rădoiul ăla pe care dacă-l chemi îți asumi două riscuri dintr-o dată: de a schilodi un nevinovat și de a te înjura o lume-ntreagă… Ba și un al treilea: de a nu putea folosi nicio minge, fiindcă, ajuns la el, obiectul pleacă unde vrea el, nu mușchii lui Rădoi. Mijlocul pare venit din alt sport, nici unul dintre obișnuiții Naționalei neavând evoluții măcar rezonabile, exceptându-l pe Pleșan. În atac, tot o excepție, desigur Mutu, într-o mare de inerți, accidentați ori ieșiți din formă. Putem juca cu ăștia contra Turciei și Germaniei, în amicale. Dar dacă mâine s-ar juca oficial, ne-ar bate nu doar Olanda sau Bulgaria, ci și Belarus. Asta și fiindcă lui Pițurcă nu i-ar putea trece vreodată prin cap să-l convoace, să zicem, pe un Bicfalvi. De când n-am văzut la Națională un șut ca al copilului? Simplu: de pe vremea lui Hagi.





