Sfîntul Vasile cel Mare († 379) s-a născut pe la 330 la Cezareea Capadociei, dintr-o familie evlavioasă. Mama sa, Emilia, și bunica sa, Macrina, o ucenică a Sfîntului Grigorie Taumaturgul († 270), i-au dat de mic o creștere creștină aleasă. Și-a făcut mai întîi educația în familie cu tatăl sau, retorul Vasile. A studiat apoi la retorii și filosofii timpului, la Cezareea Capadociei, apoi la Constantinopol și în cele din urmă la Atena, unde avea coleg și prieten pe Sfîntul Grigorie de Nazianz și pe viitorul împărat Iulian Apostatul (361-363), asupra căruia ne-a lăsat un portret puțin măgulitor. Cei doi prieteni, Sfinții Vasile și Grigorie, cunoșteau la Atena doar două drumuri: drumul Bisericii, pentru a asculta pe tîlcuitorii legii lui Dumnezeu, și drumul școlii, pentru a asculta lecțiile profesorilor.
Pe la 355, s-a întors la Cezareea Capadociei, unde a profesat un timp retorica. A primit apoi botezul, a renunțat la lume și a intrat în monahism, împărțind averea la săraci. Pentru a se instrui în viața ascetică, a călătorit în Siria, Palestina, Egipt și Mesopotamia.
La întoarcere, se retrase în Pont, pe malul rîului Iris, unde fondă o mănăstire, în care organiză viața monahală cu regim chinovial, sau de obște. Aci se retrase pentru un timp și prietenul său, Sfîntul Grigorie de Nazianz. În acest timp, scrise Sfîntul Vasile Regulele vieții monahale, mari și mici, care se păstrează pînă azi în mănăstirile ortodoxe.
În singurătatea mănăstirii, el și cu prietenul său, Grigorie de Nazianz, alcătuiră o culegere de texte despre frumusețea vieții spirituale cu titlul Filocalia = iubire de frumos.
În 364, a fost hirotonit preot, iar în 370 episcop la Cezareea Capadociei, unde păstorii cu mare autoritate nouă ani, pînă la moartea sa 1 ianuarie 379.
Sfîntul Vasile e una dintre cele mai mari figuri ale creștinătății. A fost nu numai un mare învățat și un aspru ascet, ci și un vrednic episcop și un mare filantrop. În Cezareea Capadociei, a înființat instituții de asistență socială ca: azil, ospătărie, casa pentru reeducarea fetelor decăzute, școli tehnice și spital, chiar și pentru leproși. Toate aceste așezăminte sînt cunoscute sub numele generic de Vasiliada. După moarte a primit numele de Vasile cel Mare și e sărbătorit la 1 ianuarie în fiecare an.
Operele pe care ni le-a lăsat dovedesc vasta sa cultură teologică și spiritul său atotcuprinzător. A lăsat opere dogmatice, ascetice, exegetice, Regulele monahale mari și mici, canoane și o Liturghie care-i poarta numele.
Dintre acestea amintim: Contra lui Eunomiu, eretic arian extremist, conducătorul anomeilor, în 3 cărți, în care explică în chip admirabil dogma Sfintei Treimi. Lui Dumnezeu Tatăl, ca ființă supremă perfectă, necreată, îi aparține din veci nenașterea, Fiului, consubstanțial și egal în dumnezeire cu Tatăl, îi aparține nașterea din veci din Tatăl, iar Duhului Sfînt, egal în Dumnezeire și cinstire cu Tatăl și Fiul purcederea din veci din Tatăl.
Despre Sfîntul Duh în care arată dumnezeirea, consubstanțialitatea și egalitatea Sfîntului Duh cu Tatăl și cu Fiul și rolul Sfîntului Duh în viața Bisericii revărsînd prin Sfintele Taine, permanent, harul Său sfinților și înnoitor.
Exaimeron-ul, 9 omilii, în care explică, punînd la contribuție știința antichității și a timpului său, crearea lumii pînă în ziua a cincea și toate fenomenele legate de actul creației.
Fratele său, Sfîntul Grigorie de Nyssa († 394) a completat-o scriind, în 379, o lucrare Despre crearea omului, în ziua a șasea.
Sfîntul Vasile cel Mare a scris o lucrare specială pentru educația tinerilor, intitulată Către tineri.
Sfîntul Mucenic Vasile din Ancira (1 Ianuarie)
În această zi prăznuim pe Sfîntul Mucenic Vasile din Ancira, care a pătimit în vremea împărăției lui Iulian și în ighemonia lui Saturnin. Acesta a fost dus mai întîi la Constantinopol și chinuit în multe feluri: spînzurat, strujit, întins, bătut, împuns cu țepi și aruncat în cuptor încins, de unde a ieșit fără vătămare; apoi a fost legat în Cezareea și acolo, fiind osîndit spre mîncarea fiarelor, s-a rugat lui Dumnezeu să se sfîrșească prin dinții fiarelor. Apoi, fiind mîncat de o leoaică și-a sfîrșit nevoința muceniciei. Să se știe că doi sînt Sfinții Mucenici Vasile din Ancira: unul preot, care se cinstește la 23 martie; iar altul, acesta care era din cei nesfințiți, însă au pătimit în locuri diferite, de la împăratul Iulian și de la ighemonul Saturnin.
