Bucatele și lucrurile sfințite de Paști au puteri magice, de aceea se păstrează și se folosesc în tot timpul anului, ca leacuri și apărătoare de multe rele
Când satul e amenințat de grindină, țărăncile aprind lumânarea de la Paști împreună cu tămâia, ca să întoarcă piatra
Ce sfințesc bucovinenii de Paști?
Într-un coș împletit din nuiele gospodinele din Bucovina așează tot ceea ce este bine să fie sfințit în noapte de Paști: două păști, mai multe ouă roșii dar și încondeiate, o bucățică de slănină, brânză, unt, hrean, iarbă mare, usturoi, mac, sare, leuștean, tămâie, apoi busuioc, cârpa cu care s-au șters ouăle roșite și o lumânare. Coșul este dus la biserică de stăpânul casei, capul familiei. În această seară, la miezul nopții, se oficiază sfânta slujbă de Înviere a Domnului. Cu acest prilej, sătenii se așează pe două rânduri împrejurul bisericii, iar preotul trece printre dânșii sfințind bucatele din coșuri. Ouăle înroșite, mielul, cozonacul și pasca sunt nelipsite. Pasca este specifică mai ales în zona noastră, a Moldovei și Bucovinei. Spre deosebire de pasca evreiască, cea făcută la români este dospită. Forma ei este cel mai adesea rotundă, mai rar dreptunghiulară ori cu colțurile răsucite.
Cojile de ouă sunt puse pentru bolnavii de urechi
Cojile ouălor sfințite se păstrează și după Paști. Cu acestea se afumă bolnavii. În acest scop, suferindul este învelit în plapumă, din creștet până-n tălpi, iar jos, la picioare, i se pune o ulcică cu cărbuni aprinși, peste care se toarnă cojile de ouă. Se crede că fumul acesta este vindecător pentru boala de friguri, pentru bolnavii de urechi, pentru deocheați, speriați sau alte vătămături. Hreanul sfințit nu se servește numai la mâncare, ci se întrebuințează și ca medicament. După ce îl aduce acasă, de la Înviere, gospodina îl plantează, de regulă, iarăși în pământ. Dacă se îmbolnăvește vreo oaie, se taie hreanul sfințit în bucățele și se amestecă în mâncarea ce i se dă animalului beteag. Iarba mare din coșulețul de la Înviere se amesteca in hrana vacilor, ca sa dea mai mult lapte. Cu usturoiul sfințit la biserică, se freacă trupul bolnavilor. Odoleanul se întrebuințează ca leac împotriva sperieturii. Rădăcina leușteanului se pisează mărunt și se dă vitelor bolnave în mâncare. În cazul furtunilor mari, se aprinde tămâie de la Paști, pentru a domoli ori întoarce furtuna. La fel, cu tămâie se afumă bolnavii. În „coșul de Paști” se pune busuioc, care a mai fost sfințit și la Bobotează. Chiar și cârpa are putere de vindecare, mai ales pentru cine suferă de urechi. Lumânarea de la Paști se păstrează din an în an, ba uneori și câte 7 ani. Când satul e amenințat de grindină, țărăncile aprind această lumânare împreună cu tămâia, ca să întoarcă piatra.
Leacuri sfințite: slănina, hreanul, busuiocul, usturoiul
Slănina sfințită se întrebuințează pentru mai multe leacuri. Dacă face vreo vită sau vreun om vreo rană, atunci se unge cu slănină sfințită și-i trece. De asemenea, dacă i s-a sucit cuiva vreun picior sau vreo mână și se unge cu slănină de aceasta, îi trece. Dacă cineva este bolnav de friguri sau are altă suferință trupească, se pune pe o lespede tămâie albă și neagră și slănina și se afumă bolnavul. Dacă este cineva bolnav de gât sau îl doare altă parte a trupului, se unge cu slănină locul vătămat. Dacă vreo vită sângerează sau pătimește de vreo altă boală, i se dă de mâncat slănină sfințită.
Cine mănâncă hrean sfințit, când vine de la biserică acasă, acela se zice că este iute și sănătos peste tot anul, ca hreanul. Iar, dacă se pune prin cofele cu apă, precum și în fântâni, apa se curăță de toate farmecele făcute prin fântâni de către vreo muiere pizmuitoare. Fântâna miloasă capătă un gust mai curat și mai plăcut, dacă se aruncă în ea hrean adus de la slujba Învierii. Tot hrean sfințit se taie și se amestecă în tărâțe și apoi se împrăștie în vie, ca să fie roditoare și ferită de blesteme. Sarea se aruncă în apă spre întocmirea gustului, dar, mai cu seamă, este păstrată pentru sfințirea fântânilor. Unii gospodari o dau amestecată pentru mâncarea vitelor sau o întrebuințează și ca leac contra frigurilor și de albeață.
Brânza nouă de primăvară și cașul se duc cu pasca la sfințit, ca să fie puse la începutul mesei celei de sărbătoare. Afara de aceasta, cașul se întrebuințează și ca leac contra frigurilor.
Dacă are cineva albeață la ochi, atunci se sfarmă zahăr sfințit și se suflă în ochiul cu albeață, atât la oameni, cît și la vite. Când se face la vreo vită albeață pe vreun ochi, i se poate freca ochiul și cu făină sfințită în ziua de Paști. Cuișoarele sunt bune de pus la măselele care dor.
O seamă de femei pun în coșul cu pască mai mulți căței de usturoi, din cauză că usturoiul sfânt, după credința lor, punându-se în pământ, nicicând nu se strică, adică nu putrezește. Sămânța de busuioc, sfințită dimpreună cu pasca, face ca busuiocul care va răsări și crește dintr-însa să înflorească mai frumos și să miroase mai tare și mai plăcut. Cu firele de busuioc, care se sfințesc, se afumă de regulă cei ce au dureri de urechi.
După cum se știe, busuiocul e inspiratorul dragostei; usturoiul, scutul cel mai puternic contra strigoilor, pociturilor și deochierilor, precum și apărător de boli, iar de mirosul tămâii dracul fuge și nu se poate lipi de om. Toate aceste puteri, întărite cu puterea lui Dumnezeu, devin un zid de apărare în jurul omului și nici un dușman nu se poate apropia. Înarmat cu aceste trei scuturi, chiar nesfințite, afară de usturoi, care e singur puternic, nu ai frică de nimic. Pe la miezul nopții, poți merge oriunde ai vrea, pe câmpii sau prin pădure, căci orice ți-ar ieși înainte, nu-ți poate face nici un rău.
Astfel, de Paști, punând în coș busuioc, usturoi, smirnă și tămâie, le sorocești anume și zici: „Cum se bucură păsările cerului și crengile pomilor și toată creștinătatea pe lume de Învierea Domnului, așa să se bucure de fața mea oricine m-a vedea!”.
