– Două icoane ale Maicii Domnului, aduse tocmai de la Muntele Athos și donate mănăstirii de către oameni cu suflet, au fost sfințite în timpul unei slujbe religioase cu totul aparte
– Ceremonialul religios a fost condus de ÎPS Vlasie Mogîrzan, mitropolitul Bisericii de Stil Vechi din România, alături de care au slujit încă trei arhierei și un impresionant sobor de preoți
– Desigur, acest lucru nu ar fi posibil fără osîrdia credincioșilor din zonă, dar și din aproape toate colțurile țării, și fără strădania celor șase călugări care au pus la cale o serie de activități care să poată susține financiar așezămîntul monahal
– “Sîntem singura mănăstire declarată prestatoare de servicii și plătitoare de TVA”, declară starețul Varnava Ene
– Cîteva mii de credincioși au asistat la slujba arhierească de sfințire
În ciuda dimineții reci de octombrie, satul Roșiori s-a transformat, vreme de cîteva ore, în loc de pelerinaj pentru cîteva mii de oameni veniți să asiste la slujba de sfințire a două icoane, aduse de la Muntele Athos, și care au fost dăruite de credincioși mănăstirii Sfîntul Mina, din localitate. Pregătită pînă în cele mai mici amănunte, ceremonia de sfințire a icoanelor a avut un ritual cu totul deosebit. Astfel, icoanele au fost purtate într-o procesiune pornită de la intrarea în sat, loc unde au fost întîmpinate cu cîntări religioase de către un grup de copii veniți tocmai din Maramureș. Tot în semn de cinstire a icoanelor au fost scoase și prapurile din biserică, acestea aflîndu-se tot în alaiul ce a însoțit sfintele icoane. Cete de călăreți, ce au ajuns la Roșiori de la vreo 50 de km distanță, din satul Băișești, au întîmpinat arhiereii sosiți să oficieze Sfînta Liturghie. Tot ei au deschis drumul caleștii pe care au fost purtate icoanele ce urmau a fi sfințite, mulțimea credincioșilor prezenți pășind cu evlavie în urma acesteia. Un drum de aproape un km, parcurs în glas de cîntare bisericească, pînă la poarta mănăstirii, unde întreaga procesiune a fost întîmpinată de buciumarii sosiți de la munte și de “capul” comunei, primarul Brăduț Avrămia, purtînd pe brațe colacul tradițional și un vas cu sare. Tot în întîmpinarea icoanelor a fost scoasă din biserică și racla cu părticele din moaștele a numeroși sfinți.
Apoi, icoanele au fost purtate pe brațe pînă în biserică, unde au fost așezate în ramele special pregătite pentru ele. Slujba arhierească ce a urmat a fost o adevărată încîntare pentru impresionanta mulțime de credincioși care a umplut curtea mănăstirii. Cu toții și-au plecat capetele și au rostit rugăciunile odată cu arhiereii. Peste toți a pogorît Sfîntul Duh cu puterea sa și le-a adus liniștea în suflet. Veniți din toate colțurile țării, credincioșii au asistat la slujbă, fără a le păsa de frigul pătrunzător, de curentul rece venit de pe apa Moldovei.
Grija celor aflați la Mănăstire pentru credincioșii veniți la slujbă a fost, însă, mare. Aici a fost pregătită pentru pelerini și pentru toți cei prezenți o mare cantitate de mîncare: peste 350 de kg de ciorbă, aproape 100 de kg de pilaf și peste 600 de kg de pește, gătit în diverse moduri (saramură, pește afumat, mici din pește, grătar de pește, piftie de pește, pește marinat). La toate acestea s-au adăugat cîteva oale mari cu sarmale aduse de un credincios venit tocmai de la Suceava, cozonacii pregătiți de gospodinele satului și numeroase prăjituri. N-a lipsit nici vinul, care a fost oferit pentru a mai alunga frigul din oasele celor care au ascultat slujba afară. Totul a fost pregătit de un bucătar ce a acumulat experiență la Compania de Pompieri din Fălticeni, ajutat fiind atît de călugări, cît și de cîteva gospodine din sat.
– O poveste cu multă credință și multe minuni
Construit pe locul numit “Dealul Bisericii”, într-o zonă cu un peisaj mirific în care apele Moldovei se desfată într-o cîmpie largă ce se împletește, în zare, cu pădurile de la poala munților, așezămîntul monahal cunoscut sub numele de mănăstirea Sfîntul Mare Mucenic Mina este poate unul dintre cele mai frumoase lăcașuri de cult de stil vechi din România. Mănăstirea, avînd o obște de doar șase călugări ce-l au drept “mai mare” pe starețul Varnava Ene este, de fapt, un complex ce cuprinde trei locuri de închinare și rugăciune.
Povestea mănăstirii este foarte interesantă, mai cu seamă că aici a existat viață monahală, încă în urmă cu aproape 200 de ani. Pare-se că primul schit ce a fost înălțat pe Dealul Bisericii data de prin anii 1800, căci săpăturile făcute acum cîțiva ani, atunci cînd a început înălțarea actualului lăcaș de închinare, au scos la iveală mormîntul unui călugăr din acea vreme. Așa după cum ne-a povestit starețul Varnava, orice călugăr este înmormîntat cu o cărămidă așezată în sicriu, pe care sînt inscripționate data nașterii și a morții respectivului monah. Or, pe cărămida descoperită în mormîntul respectiv era înscris anul 1864. Din documentele vremii a reieșit și faptul că schitul ce exista pe atunci avea hramul în luna noiembrie, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Apoi, nu se știe de ce, viața monahală din acest schit a încetat. Vreme de ani buni pe Dealul Bisericii nu s-a mai aflat nici un călugăr, iar schitul s-a distrus. Apoi, în anii 1930, călugărul Gamaliil, de la Mănăstirea Neamțului, a sosit aici pentru a înălța un nou schit. Vrînd să așeze temelia pentru Sfînta Masă, a descoperit piatra vechii Sfinte Mese și, ca o lucrare a Domnului, și o candelă din timpul vechiului schit. Noul așezămînt a durat vreme de cîțiva ani, pînă cînd, aproape de 1940, călugării au fost risipiți în cele patru zări de către puterea vremii. Pe locul Sfîntului Altar al bisericuței de lemn ce a existat în cel de al doilea schit au fost plantați salcîmi ce au rămas aici pînă la începerea celei de a treia construcții. O altă poveste legată de acest loc datează din vremea colectivizării, cînd un sătean a venit să ridice piatra Sfintei Mese, dar, prin putere Dumnezeiască, roțile tractorului s-au blocat, așa că piatra nu a putut fi îndepărtată de locul Sfînt.
Odată cu schimbările aduse de revoluție, credincioșii din zonă au dorit să construiască o biserică, care să dureze mult mai mult decît celelalte dinainte. Așa se face că în anul 1990 au construit un paraclis provizoriu. Visul lor avea să prindă viață abia în anul 1996 cînd, sub supravegherea preacuviosului arhimandrit Varnava Ene, au început lucrările de construcție ale noului așezămînt monahal. Așa se face că, în cîțiva ani, aici s-a ridicat biserica mare, din zid de piatră, un impresionant corp de chilii, paraclisul din incinta stăreției, clopotnița și gardul de piatră înconjurător. Biserica a fost acoperită cu tablă, iar în interior catapeteasma, baldachinul sfintelor moaște și stranele sînt făcute din lemn de stejar, lucrat cu foarte mult talent de meșteri din județul Neamț. “Mulți dintre cei care zidesc lăcașe de cult caută să lucreze interiorul în străinătate. Noi ne-am gîndit că meșteri pricepuți ca românii nu găsim și dreptate am avut. Spre exemplu, candelabrele par lucrate pe la Kiev sau Moscova, de meșterii de colo. De fapt, ele sînt lucrate de un om din Botoșani, pasionat de frumos, înzestrat de Dumnezeu cu talent și îndemînare”, ne-a precizat starețul Vranava.
De cînd a început construcția noului lăcaș, cu hramul Sfîntul Mare Mucenic Mina, la rugăciune, slujitorii și credincioșii cereau sfîntului să le dăruiască o părticică din Sfintele sale moaște. Rugăciunea le-a fost, însă, ascultată abia după șapte ani, în 2003, cînd, pe data de 9 februarie, fiind o slujbă arhierească împreună cu un sobor de preoți și numeroși credincioși din toată țara, au primit cu mare bucurie Sfînta Raclă avînd părticele din Sfintele Moaște ale Sf. Mare Mucenic Mina, Sfîntului Ierarh Vasile cel Mare, Sf. Ierarh Glicherie Mărturisitorul, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Mucenic Haralambie și Sf. Mucenic Florian. Toate acestea fiind însoțite de Sfîntul Acoperămînt de pe Racla Sf. Mina din Egipt. Ceva mai tîrziu, la 11 iunie 2003, tot aici a fost primită Sfînta icoană „Axionița”, pictată cu 21 de ani în urmă, iar aproape un an mai tîrziu așezămîntul monahal a primit o părticică din Lemnul Sfintei Cruci și părticele din sfintele moaște ale Sfinților Mucenici Modest și Ermoghen. În acest an s-a îmbogățit zestrea de părticele și cu moaștele altor sfinți: Sfîntul Ioan Gură de Aur, Sfîntul Ierarh Ghenadie și Sfîntul Mare Muncenic Pantelimon. Tot în acest an au fost aduse două icoane ale Maicii Domnului – Icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare și Gherontissa, din Sfîntul Munte Athos, prin osîrdia a cîțiva credincioși care le-au achiziționat după care le-au dăruit acestui lăcaș de rugăciune și închinare.
– De la prima piatră zidită, lăcașul s-a aflat sub protecția Sfîntului Mina, care este grabnic ajutător
Munca călugărilor și a credincioșilor la zidirea acestui așezămînt monahal nu este ușoară, cu atît mai mult cu cît valoarea lucrărilor de pînă acum este impresionantă (peste 20 de miliarde și mai e nevoie de încă pe atît). Totuși, starețul Varnava este un om descurcăreț, care muncește pe rupte pentru a obține banii necesari construcției. La început, călugării au crescut cîteva sute de porci și așa au obținut o parte dintre fondurile necesare construcției. Apoi, au trecut la creșterea taurilor și au obținut alți bani. Totuși, cum sectorul zootehnic nu reușea să acopere toate cheltuielile, părintele Varnava s-a orientat spre un alt sector de activitate și, în scurt timp, a amenajat un parc auto foarte dotat: patru camioane, o wola, două fadrome, un ifron, un autogreder, un castor și multe alte utilaje pe care mănăstirea le închiriază societăților de construcții și astfel obține bani frumoși. De asemenea, de ceva timp, mănăstirea are propria balastieră, căci la ridicarea lăcașului de cult e nevoie de mult material, iar balastul este un produs cu mare căutare pe piața construcțiilor, deci e o altă sursă de venit. Chiar dacă este greu de crezut, prin modul în care își administrează utilajele și forța de muncă, Mănăstirea Sf. Mina poate fi un exemplu pentru multă lume: „Mașinile le închiriem pentru diferite lucrări: la drumuri, la transportarea balastului, drumuri forestiere, drumuri comunale. Din 1999 colaborăm cu SC COLAS Iași pentru lucrări de construcții. Niciodată nu am ieșit să cerem pomană. Ne-am deschis și un magazin și, pentru că avem mașini, plecăm cu marfă prin piețe și oboare. Unde este un hram, hop și noi. Suntem, cred, singura mănăstire din nordul Moldovei declarată prestatoare de servicii și plătitoare de TVA. Veniturile noastre sunt din prestări servicii”, ne-a explicat starețul Varnava.
Totuși, pe lîngă spiritul de întreprinzător al starețului mult contribuie la ridicarea lăcașului de cult și credincioșii din zonă. Astfel, zilnic, la mănăstire lucrează peste 50 de oameni, toți făcînd ca noua construcție să crească precum Făt – Frumos din poveste. Bărbații lucrează la construcție sau ajută la sectorul agricol, în timp ce femeile pregătesc masa pentru toți muncitorii.
“Nu este ușor, fiindcă avem de făcut mîncare pentru aproape 100 de oameni în fiecare zi. Avem de spălat vase multe, avem de făcut curățenie, dar toți muncim din plăcere, căci e biserica noastră, a tuturor”, ne-a spus una dintre femeile din sat.
Viața zilnică a părinților de la Mănăstirea de stil vechi Sfîntul Mare Mucenic Mina se duce între cele trei slujbe ale acatistului (două dimineața și unul seara), vecernia de la ora 16:00 și utrenia de la ora 18:00. Zilnic este citit Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfîntului Mare Mucenic Mina, dar și a sfîntului zilei. În plus fiecare călugăr are pravila lui (metanii, rugăciuni în chilie). Lunea, miercurea și vinerea călugării mănîncă o singură dată, iar în restul zilelor de două ori pe zi. Niciodată, însă, pentru călugări nu se pregătește mîncare cu carne, ci doar cu pește, atunci cînd este permis.
În fiecare vineri, se face Sfîntul maslu pentru credincioși – una dintre cele șapte taine – pentru ajutor, pentru boală și fel de fel de dezlegări. Starețul Varnava ne-a spus că activitatea zilnică a călugărilor prevede și munca în gospodărie, la bucătărie, la grajd (sînt 30 de animale) și în construcții. „Nu ieși din biserică și te culci. Cu toții muncim, nu avem încotro. Noi sîntem șapte viețuitori, administratori ai mănăstirii. Oamenii, creștinii, fac mănăstirea și, pentru asta, voi lăsa cu limbă de moarte că dacă cineva va îndrăzni să pună taxă la intrarea în biserică să fie afurisit de Dumnezeu. Creștinii din întreaga lume au făcut mănăstirea, nu noi, noi nu am făcut nimic. Ne-am rugat și auzind rugăciunile, au venit oamenii și ne-au ajutat”, ne-a declarat Arhimandritul Varnava.
Pentru a ne dovedi ca tot ceea ce spune e purul adevăr, starețul Varnava ne-a dat doar un singur exemplu. Este cazul unui bucureștean care de șapte săptămîni vine în fiecare sîmbătă și schimbă toate florile din biserica mare a așezămîntului monahal. “E un om care a cerut acum ceva timp permisiunea să atingă niște haine de copil de sfintele moaște pe care le avem în biserică. I-am permis și numai Dumnezeu știe ce a urmat. De atunci au trecut șapte săptămîni și omul bate, sîmbătă de sîmbătă, drumul pînă aici și aduce flori proaspete pentru biserică. Și nu aduce orice fel de flori, ci numai din acelea mai scumpe: crini imperiali, cale, orhidee etc. Fără a mai pune la socoteală alte numeroase daruri pe care le-a trimis prin intermediul altor persoane”, a mai spus părintele Varnava.
Acestuia i se adaugă alți numeroși credincioși care au contribuit cu sume mari de bani, cu donații impresionante, constînd în alimente, bani, materiale de construcții etc.
