Sfinții Trei Ierarhi: Vasilie cel Mare, Grigorie Cuvântatorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur

Pe acești trei Sfinți Părinți: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, îi sărbătorim astăzi laolaltă, ca pe cei mai mari învățători și Păstori ai Bisericii, din toată istoria creștinătății. Viața lor sfântă și învățăturile lor alcătuiesc niște îndreptare de ortodoxie, vrednice de toată lauda și încrederea. Este o dovadă limpede că este rătăcire să nu crezi ca ei. Ei arată la treapta cea mai înaltă „drumul împărătesc” în Biserica Ortodoxă. Ei sunt adevărații ctitori ai Ortodoxiei. Și pentru că, pe lângă darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi, ei s-au învrednicit și de înaltă treaptă a arhieriei, ei sunt cunoscuți îndeobște sub numele de Sfinții Trei Ierarhi.
Viata lor se află istorisită la zilele în care se face pomenirea fiecăruia din ei, în parte. Așadar, viața Sfântului Vasilie se află la 1 ianuarie, viața Sfântului Grigorie Teologul, la 25 ianuarie, iar viața Sfântului Ioan Gură de Aur, la 13 noiembrie și la 27 ianuarie. Astăzi prăznuim doar roadele pe care multa lor strădanie le-a adus Bisericii Mântuitorului Hristos.
Cei Trei Ierarhi au trăit toți cam în aceeași vreme, adică în secolul IV, și toți trei au adus Ortodoxiei și Bisericii chezășia și strălucirea sfințeniei unor oameni cu înaltă știință de carte, cunoscând, adică, nu numai adâncurile învățăturii lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, moștenită de la Apostoli, ci prețuind, de asemenea, și toată știința și filosofia păgână a vremii lor.
Viețuind, apoi, în anii când Biserica creștină, abia scăpată din prigonirile cele sângeroase ale împăraților români, ajunsese primejduită de ereziile de la dreapta credință, din pricina mulțimii învățăturilor greșite ce se iviseră, Sfinții Trei Ierarhi au dus o luptă grea și fără încetare, pentru adevărata înțelegere, pentru păzirea dreptei credințe apostolice, cu privire, îndeosebi, la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă Taină a credinței creștine. Și învățătura lor a rămas învățătura ortodoxă, de atunci, de azi și de totdeauna.
– Fiind toți trei mari ierarhi ai Bisericii, au folosit amvonul, dar fiecare din ei în felul său
Sfântul Vasilie, de pildă, a fost totodată și păstor al mirenilor, dar și mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale lui, din amvon, sunt tâlcuiri din Cartea Facerii și tâlcuiri la Cartea Psalmilor. Cât privește rânduielile date de el câlugârilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc și astăzi. Vrednic de însemnat este locul pe care Sfântul Vasilie îl dă muncii, alături de rugăciune, în viața călugărilor. Cu adevărat învățător al mirenilor, el unește cuvântul cu fapte, chemând pe cei bogați să sprijine așezămintele creștine întemeiate de el, pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi și neputincioși din cetate. Mai amintim, în sfărșit, că Sfântul Vasilie și Sfântul Ioan Hrisostom s-au străduit și cu înfrumusețarea și desăvârșirea Sfintei Liturghii din timpul lor, și cele două Liturghii: Liturghia Sfântului Ioan și Liturghia Sfântului Vasilie, poartă și astăzi numele lor și se săvârșesc în Biserica Ortodoxă, așa cum le-au desăvârșit ei.
Tot în felul său, a folosit amvonul și Sfântul Grigorie de Nazianz. Vorbitor înnăscut, poet și mare teolog, Sfântul Grigorie și-a câștigat renumele de „Cuvântător de Dumnezeu”, adică renumele de teolog, tălmăcind pe înțelesul oamenilor din timpul lui, Taina Sfintei Treimi. Chemat la Constantinopol, cetate care căzuse atât de mult în rătăcirea lui Arie, încât în toată capitala imperiului nu mai rămăsese decât o singură biserică ortodoxă, biserica Învierii, după cinci ani de cuvântări în această biserică, starea lucrurilor s-a răsturnat și în toată capitala, nu mai rămăsese decât o singură biserică a lui Arie, toate celelalte fiind ortodoxe. Pentru aceasta a și fost el ales patriarh al Constantinopolului. Puțini teologi s-au ridicat la înălțimea și la adâncimea teologiei lui. Cele mai vestite din cuvântările lui sunt Cele cinci Cuvîntări Teologice, ținute de el în biserica Învierii din Constantinopol.
În ceea ce-l privește pe Sfântul Ioan Gură de Aur, acesta a folosit amvonul, mai ales, pentru învățarea mirenilor, chemându-i spre întoarcerea la Dumnezeu și la milostenie, de la cei mai smeriți, până la cei, mai semeți, îmbărbătându-i și dojenindu-i și dându-le ca pildă viața sa de nevoință, dar și de dârza bărbăție. A fost socotit ca cel mai iscusit vorbitor pe care l-a avut Biserica. Drept mărturie a cuvântărilor lui, el a lăsat Bisericii, Tălmăcirea Evangheliei după Matei și Tălmăcirea celor 14 Epistole ale Sfântului Pavel. Tălmăcirile lui sunt o adevărată evanghelie practică.
– Sfinții Trei Ierarhi s-au asemănat între ei și prin slăbiciunea lor trupească
Toți trei au avut o sănătate plăpândă. În slăbiciunea vasului lor trupesc sălășluia, însă, tăria cea neasemănată a Duhului și cuvântul lor era unit cu fapta.
Împodobiți cu asemenea daruri, Sfinții Trei Ierarhi au fost slăviți în toată lumea creștină, dar, mai cu osebire, în împărăția dreptcredincioasă de răsărit, atât de mult, încât, în chip neașteptat, slăvirea lor a ajuns o pricină de dezbinare între credincioși, acum aproape o mie de ani în urmă, pe vremea când în Constantinopol cârmuia cucernicul împărat Alexie, din neamul Comnenilor.
Erau creștini care-l socoteau pe Vasilie mai mare dintre cei Trei Ierarhi ca unul care, ca nimeni alții, a unit cuvântul său cu fapta. Alții, coborându-l pe acesta și pe Ioan, îl socoteau fruntaș al lor pe Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, atât pentru mulțimea cuvintelor lui, cele dulci ca mierea, cât și pentru puterea și adâncimea gândului. Alții, în sfârșit, dădeau înteietate lui Ioan, cel cu gura de aur, mai meșter la cuvânt decât toți și îndemnător la aspră pocăință. Și neînțelegerea ajunsese atât de mare, încât creștinii se împărțiseră în cete, care se dușmăneau între ele.
Deci, făcându-se cinstirea lor piatră de poticnire, Sfinții n-au răbdat o ruptură ca aceasta. Drept aceea, s-au arătat ei, mai întâi, câte unul, apoi, toți trei laolaltă, unui, episcop înțelept, care păstorea în acea vreme cetatea Euhaitelor, anume Ioan, și i-au grăit așa:
„După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem și nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, îndemnați de Duhul Sfânt, am scris învățături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, așa am învățat. Nu este între noi unul întâiu și altul al doilea. De chemi pe unul, vin și ceilalți doi. Drept aceea, sculându-te, poruncește, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoința noastră, cât am fost în viață și după moarte, a fost să împăcăm pe oameni și să aducem în lume pace și unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi, și înștiințează cu aceasta pe creștini, că noi în fața lui Dumnezeu, una suntem.”
Ascultând porunca Sfinților, acest minunat bărbat, Ioan episcopul Euhaitelor, a rânduit pomenirea laolaltă a Sfinților Trei Ierarhi, la 30 ianuarie, pe vremea împăratului Alexie Comnenul, adunând, ca într-un singur glas, cele trei chemări ale Ortodoxiei: chemarea călugărească a Sfântului Vasilie, înaltă teologie a Sfântului Grigorie și Evanghelia practică a Sfântului Ioan. Amintim că, tot în cinstea Sfinților Ierarhi, acum trei veacuri, domnitorul Vasile Lupul al Moldovei a înălțat minunata biserică din Iași, care a uimit multă lume prin frumusețea podoabelor ei.