Sfinții Trei Ierarhi, modele actuale pentru păstorii de suflete

Astăzi Biserica Ortodoxă cinstește pe Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Despre dreapta lor viețuire, despre importanța operei și lucrării acestor sfinți ierarhi pentru apărarea și fundamentarea teologiei trinitare și despre mesajul lor actual pentru toți păstorii de suflete și pentru toți creștinii, ne-a vorbit în interviul ce urmează părintele profesor dr. Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din București.
– Părinte profesor, vă rugăm la început să ne vorbiți despre importanța operei și lucrării Sfinților Trei Ierahi pentru apărarea și fundamentarea teologiei trinitare.
– Contextul în care au viețuit și teologhisit Sfinții Trei Ierarhi este veacul al IV-lea, un secol în care Biserica și-a dobândit libertatea, dar odată cu încetarea persecuțiilor a apărut alt pericol, cel al ereziilor. Pronia dumnezeiască a rânduit să se nască păstori care să fie bine pregătiți din punct de vedere teologic și cultural, precum și deosebit de responsabili pentru păstoriții lor. Aceștia s-au angajat cu toată ființa lor în apărarea adevărului de credință care era contestat, referindu-ne în primul rând la dogma Sfintei Treimi, iar pe de altă parte, s-au angajat total în misiunea Bisericii care beneficia de libertate religioasă, dar care intra în contact cu o lume păgână. Sfinții Trei Ierarhi s-au pregătit intens prin cunoaștere și înțelegere exemplară a Sfintei Scripturi mergând pe linia tradiției autentice, a Tradiției apostolice. Prin intermediul lucrării predicatoriale, acești trei sfinți au apărat adevărul de credință pe care-l formulase Biserica, iar prin intermediul culturii au dat un răspuns pe măsura înțelegerii lumii greco-romane din vremea aceea, respingând cu fermitate ereziile.
Sfântul Vasile cel Mare, de exemplu, a avut un rol deosebit prin opera sa dogmatică, arătând că atât Fiul, cât și Duhul Sfânt sunt deoființă cu Tatăl. El merge pe linia deschisă de Sfântul Atanasie cel Mare, care apărase dumnezeirea Fiului. Continuă și extinde această mărturisire de credință și la Persoana Duhului Sfânt, apărând integritatea dogmei Sfintei Treimi.
– În ce măsură păstorii de suflete de astăzi, ierarhi și preoți, pot urma exemplul acestor mari învățători ai Ortodoxiei?
– În Biserica Ortodoxă fidelitatea față de Tradiția apostolică, concomitent cu fidelitatea față de Sfânta Scriptură, a fost o constantă. Toți ierarhii Bisericii Ortodoxe se raportează în permanență la marii Părinți ai veacului al IV-lea și caută să întruchipeze în persoana lor atât grija pastorală pentru promovarea dreptei credințe, cât și grija pentru promovarea dreptei viețuiri. Cum am spune în termenii teologici de astăzi, o misiune ancorată în societate.
Există toate motivele ca ierarhii, la nivelul eparhiilor, și preoții, la nivelul parohiilor, să meargă pe linia deschisă de Sfinții Părinți și să promoveze unitatea dintre credință și făptuire pe de o parte, iar pe de altă parte, dintre teologie și cultura vremii, cultura societății. Cultura europeană este în pericol să își piardă originile creștine și de aceea este o preocupare constantă a teologiei, și mai ales a ierarhiei bisericești, pentru ca filonul creștin al Europei noastre să fie reafirmat și reîmprospătat. Ne raportăm continuu nu doar la Sfânta Scriptură prin predică și prin învățătura de credință, ci și la Sfinții Părinți, pentru că aceștia au dat în vremea lor niște răspunsuri necesare tuturor. Ierarhii și preoții trebuie să se inspire din gândirea Sfinților Părinți, uneori să depășească litera, pentru că litera era la nivelul culturii din acea epocă, să folosească știința și cultura de astăzi, dar gândirea lor să fie fundamentată, ancorată în Revelația dumnezeiască din Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Este o garanție că suntem așezați pe linia Sfinților Părinți atunci când nu doar îi cităm, ci fructificăm și păstrăm în teologia noastră și în viața noastră de păstori de suflete duhul cu care ei au asumat responsabilitatea în Biserică urmând marelui Păstor, Mântuitorul Iisus Hristos.
– În vremea de astăzi întâlnim diferite forme de necredință și erezie. Mesajul sfinților sărbătoriți este actual pentru apărarea credinței ortodoxe astăzi?
– Deși suntem la 1.600 de ani de veacul de aur al Bisericii, problemele nu sunt total diferite. Și astăzi apar noi erezii antitrinitare, iar acest lucru se datorează unei culturi care încearcă să părăsească rădăcina creștină și care din nefericire accede iarăși la panteismul antic. Sfânta Treime, al Cărei adevăr l-au apărat Sfinții Trei Ierarhi și pe care îl mărturisim noi continuu în Biserică, este cheia pe care trebuie să o folosească oricine pentru a înțelege adevărul despre Dumnezeu și cum se reflectă el la nivel uman. Biserica este o reflectare în ființa ei a Sfintei Treimi, în sensul că în Biserică se conciliază unitatea cu diversitatea. Unitatea care este dată în Hristos și în Duhul Sfânt ne face să gândim și să mărturisim credința în mod unitar și să avem o viețuire dreaptă întemeiată pe credință. Dacă nu suntem atenți la unitate și accentuăm doar diversitatea, putem aluneca spre dezbinare. Doar în Biserică după modelul și din puterea Sfintei Treimi unitatea se conciliază cu diversitatea, iar complementaritatea darurilor face să sporească unitatea Bisericii. Este mesajul pe care Biserica noastră îl transmite societății de astăzi care se confruntă cu o dezbinare crescândă.
– Cum reușește școala teologică de astăzi, care îi are păstori, ocrotitori pe acești mari dascăli și ierarhi ai Ortodoxiei, să îmbine discursul academic cu teologia vie a Părinților Bisericii?
– Noi trebuie să-i facem prezenți pe Sfinții Părinți, iar acest lucru se realizează pe mai multe căi. Trebuie să existe opera lor în limba română și ne bucurăm că colecția Părinți și Scriitori Bisericești continuă să apară. Teologia noastră trebuie să se împrospăteze din teologia Sfinților Trei Ierarhi, pentru că ea rămâne mereu nouă. Ne străduim ca pe lângă studiu, informație academică și cercetare științifică să păstrăm ceva din duhul lor, din duhul responsabilității față de Biserică, din duhul lor de angajare misionară, și în același timp să săvârșim toate acestea și printr-o angajare responsabilă în societate, în activitatea filantropică, pentru că sunt foarte multe greutăți în societate, iar uneori oamenii își întrerup drumul lor în viețuirea evanghelică tocmai din cauza problemelor economice și a problemelor curente cărora nu le mai pot face față, iar Biserica îi poate ajuta și în această direcție, deși mesajul ei primordial este cel al sfințirii sufletelor. (sursa: Ziarul Lumina)