În fiecare an, în ziua de 30 ianuarie Biserica Ortodoxă face pomenirea Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur și Grigorie Teologul. Au fost, au rămas și vor fi pentru Biserică adevărate modele vrednice de urmat. Sfinții Trei Ierarhi ne arată că nu în sfințenie nu există întâietate, așadar nu sunt interesați cine este primul, cine este al doilea sau cine este al treilea. Despre viețile acestor sfinți ai Bisericii, precum și despre însemnătatea lor teologică, în cele ce urmează.
Sf. Vasile cel Mare – ierarhul iubirii
S-a născut în jurul anului 330 dHr. (în opinia altora 329), în Cezareea Capadociei, locul care-l va consacra și pentru care își va pune sufletul. Într-un mod cu totul surprinzător, trei din membrii familiei sale vor fi episcopi (Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta), cinci dintre ei – monahi (cei trei episcopi plus Naucratios și Macrina cea Tânără), iar șapte trecuți și pomeniți ca sfinți ai Bisericii (Macrina cea Bătrână – bunica Sf. Vasile, Emilia – mama Sf. Vasile, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Petru de Sevasta, Sf. Macrina cea Tânără). A studiat mai întâi acasă de la tatăl său, apoi în școlile din Cezareea Capadociei, Constantinopol (pe la 346-347) și în final, la Atena (din 350 până în 355-356). Reîntors în patria sa pe la 355, a profesat inițial ca retor, până în primăvara lui 357.După perioada sa de retor, tânărul Vasile se hotărăște pentru viața monahicească. Vizitează cu acest prilej Siria, Palestina, Egiptul și Mesopotamia, iar apoi își înființează propria sa mănăstire în Pont, pe malul râului Iri, aproape de satul Arnesi, unde îl va chema mai apoi și pe fratele său, Grigorie. În anul 364 a fost hirotonit preot de către episcopul Eusebiu de Cezareea. În 368-369, din cauza unei foamete extreme, care a dus la moartea celor mai mulți săraci ai Cezareei, Sf. Vasile a organizat administrația socială și a făcut a doua împărțire a averii sale.Odată cu moartea episcopului Eusebiu al Cezareei în 370, Sf. Vasile a fost ales la data de 14 iunie a aceluiași an în scaunul episcopal, deși a întâmpinat destul de multe opoziții.În primăvara lui 372, Sf. Vasile și-a extins activitatea sa multilaterală. Interesul său pentru problemele poporului s-a demonstrat prin epistolele sale prin care încerca să rezolve problemele muncitorilor din minele din munții Tavrului, problemele preoților, orfanilor, infractorilor, rudelor și compatrioților săi. În iunie 373, Sf. Vasile s-a îmbolnăvit foarte tare, trăind literalmente între viață și moarte. După un an, în 374 a continuat toate acțiunile sale.În iarna dintre anii 377-378 a fost din nou bolnav, comunicând numai prin intermediul scrisorilor. La 9 august 378 a murit împăratul Valens, însă și sfârșitul Marelui Vasile se apropia. În noiembrie-decembrie a rămas bolnav la pat. La sfârșitul lui decembrie, pleacă la Domnul rostind cuvintele „în mâna Ta, încredințez duhul meu”. Pe 1 ianuarie 379 a fost îngropat cu manifestări de respect și de apreciere atât din partea dușmanilor, cât și a prietenilor. În aceeași zi, Biserica îi cinstește amintirea sa.
Sf. Ioan Gură de Aur – dascălul pocăinței
Sf. Ioan Gură de Aur este cunoscut mai cu seamă datorită comentariilor sale asupra cărților Sf. Scripturi, și Dumnezeieștii Liturghii, pe care a sintetizat-o și a stabilit-o după diferite forme întâlnite la acea vreme. Despre felul viețuirii sale, credem că următoarele rânduri patericale vorbesc de la sine: „Avva Atanasie ne povestea că a auzit de la Iania, sora episcopului Adelfie: Când Ioan Gură de Aur, episcopul Constantinopolului, a fost surghiunit în Cucuson, a găzduit în casa noastră. Cât a stat la noi, noi am avut mare îndrăznire și dragoste către Dumnezeu. Fratele meu, episcopul Adelfie, mi‑a spus: Când a murit fericitul Ioan în surghiun, m‑a cuprins o durere nespus de mare, că acest bărbat, dascălul întregii lumi, care a înveselit cu cuvintele sale Biserica lui Dumnezeu, n‑a adormit întru Domnul pe scaunul său. Și m‑am rugat lui Dumnezeu, cu multe lacrimi, să‑mi arate în ce stare se află el. După ce m‑am rugat multă vreme, într‑o zi, am căzut în extaz și am văzut un bărbat frumos la chip, care m‑a luat de mână și m‑a dus într‑un loc luminos și slăvit. Acolo mi‑a arătat pe predicatorii credinței și pe dascălii Bisericii. Eu mă uitam de jur împrejur să văd pe cel pe care‑l doream, pe marele Ioan. După ce mi‑a arătat pe toți și mi‑a spus numele fiecăruia, m‑a apucat iarăși de mână și m‑a scos afară. L‑am urmat întristat că n‑am văzut împreună cu părinții pe cel între sfinți Ioan. La ieșire, cel ce stătea la poartă, văzându‑mă trist, mi‑a spus:
– Nici unul din cei care vin aici nu iese întristat! Eu i‑am răspuns:
– Asta mi‑i durerea, că n‑am văzut cu ceilalți dascăli pe preaiubitul meu Ioan, episcopul Constantinopolului. Acela m‑a întrebat iarăși:
– Vorbești de Ioan, dascălul pocăinței? – Da, i‑am răspuns eu.
– Pe el, mi‑a spus acela, nu‑l poate vedea om în trup, pentru că el stă acolo unde este tronul Stăpânului”.
Sf. Grigorie de Nazianz sau despre viața unui Teolog
S-a născut la Arianz, în Capadocia. Învățăturile elementare Sf. Grigorie le primește în casa părintească, în Arianz, apoi studiile mai înalte le face la școala din Cezareea Capadociei, unde cunoaște pe viitorul său prieten, Vasile. De aici merge în Cezareea Palestinei, apoi studiază la Alexandria și, în sfârșit, la Atena. Aici va rămâne 8 sau 9 ani, până în anul 358 sau 359 și va studia gramatica, retorica, matematica, filozofia și poezia. Tot aici leagă o strânsă prietenie cu Sf. Vasile cel Mare. De la Atena pleacă la Constantinopol, unde va primi botezul creștin, după care se dedică vieții ascetice, retrăgându-se pe malul râului Iris, unde ducea viață retrasă și prietenul său, Sf. Vasile. În anul 362, la dorința comunității creștine din Nazianz, dar contrar voii sale, a fost hirotonit preot de tatăl său. Simțind că această sarcină îi era prea grea, a fugit la prietenul său, Sfântul Vasile, aflat la mănăstire, dar nu peste mult timp s-a întors la tatăl său, în Nazianz, pentru a-l ajuta la păstorirea eparhiei acestuia. În anii 363-364, eparhia era tulburată de erezii. Sfântul Grigorie l-a ajutat pe tatăl său să restabilească unitatea fermă în Ortodoxie. În anul 372, Sfântul Grigorie a fost ales episcop de Nazianz. În anul 379, chemat stăruitor de comunitatea ortodoxă din Constantinopol, a mers în capitală pentru întărirea dreptei credințe. În anul 381 a participat la al doilea Sinod Ecumenic, ținut la Constantinopol, după care s-a întors la Nazianz. În anul 383 s-a retras la casa sa natală, dedicându-se scrisului, până la trecea sa către Domnul.
Cuvântul Patriarhului Filotei în cinstea Sf. Trei Ierarhi
„Voi, învățători îndmnezeiți, plini de daruri și putere lucrătoare, ați cuprins întregul în voi înșivă și, prin acestea, pe Unul din Treime, întregul care locuiește deosebit în fiecare, întreg care este cu Dumnezeu și care umple totul, fiind peste tot și în afară de tot, după cum chiar voi ați spus și acestea; voi ați primit limbi de foc împreună cu Apostolii, în partea de sus a înaltului adăpost al minții și contemplației voastre, chemați fiind precum aceia spre a fi apostoli și ucenici, nu dintre vameși și pielari și pescari, (căci «Dumnezeu a binevoit atunci să-i mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii», de vreme ce zice: «întru înțelepciunea lui Dumnezeu lumea nu a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu»), ci dintre retori și filosofi și dialecticieni și înțelepți, ajunși la adevărata și cea dintâi înțelepciune, pentru ca și prin înțelepciunea de jos, precum a unui cărăuș ori a unei slugi, să fie dovedită, vezi bine, nebunia și slăbiciunea înțelepților dinafară. Ați venit pentru mântuirea noastră, ca alți dumnezei după har și creatori ai celor ce se mântuiesc, cu lucrarea minunată a toate Creatorului și Plăsmuitorului și unuia după fire Dumnezeu”.
[Bibliografie folosită: Panayotis Hristos, Elliniki Patrologia. Tomos D: Periodos Theologikis Akmis D kai E aiones, Deutera ekdosis, Ekd. Oikos Kiromanos, Tesalonic, 2006; Stelianos G. Papadopoulos, Patrologia B: o Tetartos aionas, edkosi B, Atena, 1999; J. Quastern, Patrology, vol. 3, Spectrum Publishers, 1960; Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, Ed. Dervent, 21999; Filotei Kokkinos, „Cuvântarea a Patriarhului Filotei întru lauda marilor Ierarhi și învățători a toată lumea, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur”, în: Studii Teologice, 1/2010, p. 251; www.wikipedia.ro]
