Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi a fost instituită înainte de Schisma din 1054, generalizându-se însă abia în anul 1081.
Mulți s-au întrebat de ce există această împreună-prăznuire a Sfinților Trei Ierarhi, mai ales că, încă din secolul al V-lea, Biserica îi prăznuiește separat, la 1 ianuarie, la 25 ianuarie, la 27 ianuarie și, respectiv, la 13 noiembrie.
Este cunoscut faptul că, în timpul domniei lui Alexis Comnenul (1081-1118), au apărut dispute între credincioșii din Constantinopol, pe seama întâietății celor trei sfinți. Pe fondul acestor neînțelegeri credincioșii s-au împărțit în trei facțiuni: vasilieni, grigorieni și ionieni. Astfel, unii îl cinsteau mai mult pe Sfântul Vasile cel Mare, pentru filantropia sa; alții îl cinsteau mai mult pe Sfântul Grigorie Teologul, pentru teologhisirea sa; iar alții îl cinsteau mai mult pe Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru elocința sa.
Însă când disputele dintre credincioși s-au întețit, într-o noapte, cei trei ierarhi – indignați probabil de stările conflictuale dintre credincioși – s-au arătat mitropolitului Ioan al Evhaitelor (Heracleea Pontului), afirmându-și egalitatea înaintea lui Dumnezeu și cerându-i să pună capăt certurilor.
Sfântul Ioan al Evhaitelor este cel care a alcătuit slujba Canonului Sfinților Trei Ierarhi. A scris și alte lucrări, cum ar fi Akathistos, o culegere de imne dedicate principalelor sărbători, Canonul Mântuitorului și Canonul Îngerului Păzitor, precum și alte rugăciuni. A trecut la cele veșnice la 5 octombrie 1092, fiind înmormântat în Mănăstirea „Sfântul Petru” din Constantinopol.
Fără îndoială, nu este vorba de vreo vedenie sau de vreun vis pe care l-a avut mitropolitul, ci de o arătare dumnezeiască, prin care creștinii erau chemați să întărească unitatea Bisericii care era agresată, precum în acel secol al V-lea, atât de calcedonieni, cât și de necalcedonieni. Fiind un ierarh respectat pentru viața aleasă, trăită în practicarea virtuților, și admirat pentru talentul oratoric, a reușit să-i atragă în demersul său de întărire a unității Bisericii.
Așa se face că, de comun acord, cler și credincioși, întrucât Sfinții Trei Ierarhi formează o unitate ce îi recomandă împreună, au fixat ziua de împreună-prăznuire a lor la 30 ianuarie.
Sfinții Trei Ierarhi au fost nelipsiți din spațiul nostru de cultură și spiritualitate românească, fie prin corespondența purtată cu episcopul Bretanion al Tomisului privind trimiterea moaștelor Sfântului Sava Gotul (12 aprilie 372) de la Buzău în Capadocia, ori cu Teotim al Tomisului, singurul episcop care l-a apărat pe Sfântul Ioan Gură de Aur în cadrul Sinodului de la Stejar (403) împotriva acuzațiilor de origenism, fie prin moaștele lor ce se află pe pământ românesc, în Mănăstirea Slatina – Suceava, în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași sau în Catedrala Patriarhală din București. Aici, ele au ajuns în diferite conjuncturi și ocazii.
La Mănăstirea Slatina, capul Sfântului Grigorie Teologul a fost dăruit de Alexandru Lăpușneanu, la 14 octombrie 1558, domnul primind acest odor de la doi călugări din Muntele Athos, în urma unei danii de 300 de arginți.
În anul 1650, domnul Vasile Lupu a dăruit Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași maxilarul inferior (mandibula) al Sfântului Vasile cel Mare, cu o frumoasă ferecătură. Moaștele au fost primite în dar de la patriarhul Macarie al Antiohiei, care a petrecut câțiva ani în Țările Române.
În 1997, cardinalul Florenței, Silvano Piovanelli, aflat în vizită la București, a dăruit Preafericitului Teoctist o parte din moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, care au fost ulterior așezate spre închinare și cinstire în Catedrala Mântuirii Neamului.
Mai trebuie menționată, ca semn al prețuirii față de cei trei sfinți, pe lângă nenumărate biserici și mănăstiri, spitale, case filantropice și sociale care s-au construit în cinstea lor, larga răspândire de care s-au bucurat scrierile și învățăturile Sfinților Trei Ierarhi în Biserica Ortodoxă, mai ales începând cu secolul al XVI-lea.
Nicolae Iorga spunea că multe dintre manuscrisele care conțin scrierile lor fac parte din fondul de aur al Academiei Române. Iar Virgil Cândea afirma că traducerile din operele Sfinților Trei Ierarhi au făcut parte dintr-un adevărat program academic desfășurat în mănăstirile Putna, Neamț, Secu, Dragomirna, Cernica, Căldărușani. Scrierile lor sunt o adevărată Magna Carta a culturii noastre teologice.
Tratatele de teologie dogmatică și de exegeză biblică, scrierile ascetice și morale, catehezele, poemele și corespondența, tratatele despre preoție și cele împotriva ereziarhilor constituie adevărate bastioane de apărare a Ortodoxiei. Desigur, atât Sfântului Vasile cel Mare, cât și Sfântului Ioan Gură de Aur le datorăm remanierea textului Liturghiei Sfântului Iacov. De numele lor se leagă, de asemenea, în cea mai mare parte, și rugăciunile de la Sfânta Împărtășanie, exorcismele și altele.
Fiind considerați cei mai mari teologi ai tuturor timpurilor, în 1936, la cel dintâi Congres al Facultăților de Teologie care a avut loc în Atena – Grecia s-a hotărât ca Sfinții Trei Ierarhi să fie patronii și ocrotitorii instituțiilor de învățământ teologic ortodox. Și aceasta pentru că viața și activitatea lor întruchipează chipul ideal al preoției în toate treptele ei. Nicăieri nu poate afla preotul o ilustrare mai completă a însemnătății misiunii și slujirii sale în lume ca în viața și slujirea lor. Mărturie în acest sens ne stau cele două tratate Despre Preoție ale Sfinților Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Or, prin această sărbătoare comună se atestă rolul pe care l-au avut Sfinții Trei Ierarhi în interpretarea dogmei Preasfintei Treimi, în apărarea dreptei credințe, în formarea duhovnicească a credincioșilor și, mai ales, în slujirea omului aflat în suferință.
Sfinții Trei Ierarhi sunt considerați, pe drept cuvânt, mărturisitorii prin excelență ai Ortodoxiei și, implicit, ai lui Hristos, care au așezat teologia în slujba vieții, iar preoția în slujba oamenilor, sfințenia vieții lor fiind parfumul Bisericii.
Așadar, să-L rugăm pe Milostivul Dumnezeu ca darurile și virtuțile Sfinților Trei Ierarhi să devină darurile și virtuțile fiecăruia dintre noi!