Sfinții Sfințiți Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, și Chiril diaconul

Sfântul Marcu (sec. 4) s-a născut în zilele împăratului Constantin cel Mare, cel care a oprit prigoanele împotriva creștinilor, dând deplină libertate Bisericii lui Hristos, prin Edictul de la Mediolanum (Milano) din anul 313. Și era Sfântul Marcu plin de râvnă pentru răspândirea cuvântului Evangheliei, aducând mulțime de popor pe calea mântuirii, atât prin predicile sale pline de har, cât și prin pilda propriei sale vieți curate. Drept aceea, a fost sfințit episcop în cetatea Aretuselor, din Siria. Însă, în anul 361, urcând pe tronul împărătesc nepotul lui Constantin cel Mare, Iulian, cel care s-a lepădat de credința creștină, acesta a pornit prigoană împotriva Bisericii lui Hristos. Deci, ajungând păgânii și în Siria, l-au prins pe Episcopul Marcu și l-au bătut, l-au împuns cu sulițe și cu trestii ascuțite, apoi au turnat saramură peste rănile sale. După aceea, l-au uns cu miere și l-au lăsat la soare să-l mănânce viespile și albinele. Dar el, bătrân fiind, cu puterea harului lui Hristos, a îndurat toate acestea cu multă răbdare, încât mulți păgâni văzând râvna sa au crezut în Hristos-Domnul. În aceeași prigoană a fost chinuit și diaconul Chiril, care propovăduia la rândul său cu mult zel Evanghelia, dar el a fost în cele din urmă ucis de păgâni. Murind împăratul Iulian, persecuțiile au încetat, iar Sfântul Marcu a fost eliberat. Însă, din cauza multor suferințe îndurate, Sfântul Episcop Marcu s-a săvârșit din viață la 29 martie.
(Arhid. Ștefan Sfarghie , Sursa: Ziarul Lumina)