Sfântul Marcu (sec. 4) s-a născut în zilele Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Fiind plin de râvnă pentru răspândirea cuvântului Evangheliei, a fost sfințit episcop în cetatea Aretuselor, din Siria. În anul 361, urcând pe tronul împărătesc nepotul lui Constantin cel Mare, Iulian, cel care s-a lepădat de credința creștină, a pornit prigoană împotriva Bisericii lui Hristos. Deci, ajungând păgânii și în Siria, l-au prins pe Episcopul Marcu și l-au bătut, l-au împuns cu sulițe și cu trestii ascuțite, apoi au turnat saramură peste rănile sale. După aceea, l-au uns cu miere și l-au lăsat la soare să-l mănânce viespile și albinele. Dar el a îndurat toate acestea cu multă răbdare, încât mulți păgâni, văzând râvna sa, au crezut în Hristos-Domnul. În aceeași prigoană a fost chinuit și diaconul Chiril, dar el a fost în cele din urmă ucis. Murind împăratul Iulian, persecuțiile au încetat, iar Sfântul Marcu a fost eliberat. Însă, din cauza multor suferințe îndurate, Sfântul Episcop Marcu s-a săvârșit din viață la 29 martie.
(Sursa: Ziarul Lumina)
Sfinții Sfințiți Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, și Chiril diaconul
