Sfinții pomeniți astăzi

Pomenirea preacuviosului părintelui nostru, Leon, episcopul Cataniei, făcătorul de minuni.
Acest sfânt se trăgea din Ravena, fiind fiu de părinți de neam ales și binecredincioși. Din pricina curăției vieții lui, a nevoinței și grijii față de cugetul său, trecând după lege prin toate sfințitele trepte, prin dumnezeiască alegere, a fost făcut întâistătător al mitropoliei Cataniei, care se afla în insula Siciliei. Leon, potrivit cu numele lui, ca un leu plin de îndrăznire și strălucind ca un luminător, a luminat pe toți, având grijă de suflete, ajutorând văduvele și îngrijindu-se de toți. A ridicat o biserică mare, în cinstea bunei biruitoare mucenițe Lucia și a ars pe Iliodor cel ce făcea cu farmecele semne și minuni. Acest Iliodor, făcându-se cunoscut în mijlocul poporului ca făcător de minuni și de năluciri, a cutezat să săvârșească și asupra Bisericii lui Dumnezeu, meșteșugirile lui cele rele. Atunci fericitul, prinzându-l cu nevoință în mâinile lui și legându-l cu sfântul epitrahil, a poruncit să fie aprins în mijlocul cetății foc mare, și mărturisind toate farmecele lui, a intrat cu el, ținându-l legat de grumaz, în mijlocul focului; și n-a ieșit sfântul din foc până nu a făcut pe acel ticălos cenușă și spuză. Faptul acesta a făcut pe toți să se mire, nu numai pentru că sfântul a rămas nevătămat, ci și pentru că focul nu s-a atins nici de veșmintele sale. Deci, mergând vestea pretutindeni în lume de această minune și ajungând și la urechile împăraților Leon și Constantin, aceștia au trimis de a adus pe sfânt, și i-au cerut să se roage pentru dânșii. Acest cuvios părinte a fost mare întru minuni, nu numai în timpul vieții, ci și după săvârșirea din viață.
Pomenirea sfântului mucenic Sadoc episcopul.
Sf. Mucenic Sadoc, Episcopul Persiei și cei 128 de martiri au suferit împreună cu dânsul în Persia, sub împăratul Savoriu al II-lea. Sf. Sadoc era succesorul mucenicului Simeon (prăznuit în 17 aprilie). Odată, Sadoc a avut un vis în care Sf. Simeon îi povestea despre cum a pătimit el însuși moartea ca martir. Înfățișat în mare slavă la capătul unei scări care ducea în rai, Sf. Simeon i-a spus: „Ridică-te până la mine, Sadoc, nu-ți fie teamă. Ieri m-am ridicat eu, astăzi te vei ridica tu.”
La puțin timp, împăratul Savoriu a reînceput persecuția împotriva creștinilor, dând ordin ca Sf. Sadoc împreună cu clerul și enoriașii săi să fie prinși și arestați. În total, 128 de oameni au fost arestați, dintre care și nouă fecioare. Aceștia au fost torturați în închisoare timp de 5 luni, cerându-li-se lepădarea de Hristos și închinarea la zeul soarelui și al focului. Curajoșii martiri au răspuns: „Noi suntem creștini și ne închinam la un singur Dumnezeu”. Toți au fost condamnați la tăierea capului cu sabia.
Pomenirea preacuviosului părintelui nostru Visarion.
Acest cuvios părinte al nostru Visarion s-a născut trupește în Egipt. După ce s-a făcut mai mare și a fost învățat Sfintele Scripturi, a strălucit întru inima lui lumina cea sfântă. Pentru aceasta din fragedă vârstă a iubit pe Dumnezeu foarte, neîntinând în nici un fel sfântul botez pe care-l primise în pruncie. Astfel, suindu-se într-un loc pustiu, se nevoia ca fiind fără de trup; și defăimând trupul ca ceva stricăcios, a supus tot răul binelui și a avut ajutor pe Dumnezeu, pe Care îl iubea. Păzind curat chipul lui Dumnezeu, cu toată puterea săvârșea aceleași lucruri ca și proorocii cei mari, cei care au vorbit cu Dumnezeu aievea. Astfel dacă Moise, temelia tuturor proorocilor, prin lemn a prefăcut apele cele amare în ape dulci, închipuind Crucea Domnului, ca să liniștească pe iudeii ce cârteau, acest fericit, mergând odată cu ucenicul său pe cale, neavând apă și fiind arși de sete, prin însemnarea Crucii în văzduh, a prefăcut apa mării, din sărată și cu neputință de băut în apă dulce și rece și bună de băut; din care și îndestulându-se împreună cu alții mulți, au mulțumit lui Dumnezeu. Și tot astfel după cum Iosua Navi, oarecând, biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul său, până ce a înfrânt pe dușmani, și acest fericit, aflându-se odată într-un loc oarecare și spre folosul multora vorbind și fiind vremea spre seară, cerând de la Dumnezeu, a oprit soarele până ce a săvârșit învățătura. A coborât apoi apă din cer, ca și Ilie, de mai multe ori, când unii au cerut de la el aceasta. Proorocul Elisei, oarecând, cu cojocul lui Ilie a trecut Iordanul, fără să se ude; iar fericitul acesta în loc de Iordan a trecut Nilul, folosindu-se în loc de cojoc de semnul crucii. Asemenea și alte semne făcând cu puterea Crucii, și până la adânci bătrâneți slujind lui Dumnezeu, s-a mutat către veșnicele locașuri. Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Chindiu, episcopul Pisidei, și a cuviosului Plotiu.
(sursa: www.noutati-ortodoxe.ro)