Sfinții Mucenici Trofim și Teofil și Sfântul Mucenic Foca

Sfinții Mucenici Trofim și Teofil, și împreună cu dânșii și alți credincioși și adevărați robi ai lui Hristos, în număr de 13, au pătimit pe vremea împărăției lui Dioclețian. Ei, nesupunându-se voii păgânului chinuitor și nevoind să aducă jertfe idolilor celor fără de suflet și să se lepede de Hristos, au fost spânzurați la muncire și li s-au strujit trupurile lor cu fiare ascuțite. Apoi păgânii i-au împroșcat cu pietre pe răbdătorii de chinuri și, sfărâmându-le fluierele picioarelor, i-au aruncat în foc. Dar cu tăria cea atotputernică a lui Dumnezeu, ei au fost păziți vii și întregi în mijlocul văpăilor celor mari și au ieșit din foc fără de vătămare. Atunci muncitorul, aprinzându-se și mai mult de mânie, ca de focul iadului, a poruncit să-i ucidă pe toți cu sabia și li s-au tăiat cinstitele lor capete, pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Capul a toată Biserica.
Sfântul Mucenic Foca
Sfântul Mucenic Foca este unul din cei patru Foca pomeniți de sinaxar. El a trăit în Sinope, în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele bune și cu petrecere neprihănită. Când a fost adus la eparhul African și întrebat de acesta, el a mărturisit cu îndrăzneală credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci eparhul African hulind pe Hristos și chinuind pe sfântul mucenic, s-a făcut cutremur mare și fară de veste căzând el împreună cu slujitorii lui, au rămas fară suflare. Văzând femeia lui această minune, s-a înfricoșat și a rugat pe sfântul, care l-a înviat.
După aceea, l-au dus la împăratul Traian și, mărturisind pe Hristos, a fost spânzurat și strujit, iar apoi băgat în var. Fiind pus într-o baie foarte fierbinte, și astfel rugându-se, și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.