Sfinții Mucenici Petru, Dionisie, Paulin

Pe vremea când împărățea păgânul împărat Decius, pustiind Biserica Lui Hristos, a fost prins Sfântul Petru din orașul Lampsac. Acesta era tânăr și viteaz, cu duhul în credința creștină. Fiind adus la dregătorul Optimus și silit să jertfească zeiței Afrodita, tânărul n-a vrut să se supună ci a mărturisit că se închină numai Lui Hristos. Auzind acestea, dregătorul i-a zdrobit trupul cu legături, cu butuci și cu roți și neputându-l despărți de Hristos, i-a tăiat capul.
Sfinții Pavel și Andrei se trăgeau cu neamul din Mesopotamia și erau ostași sub porunca aceluiași dregător cu care s-au dus la Atena. Acolo, erau prinși în temniță Dionisie și Cristina și au fost dați în seama lor, ca să-i păzească. Ostașii o sileau pe Sfântă, fiind frumoasă și în vârstă de nuntă, ca să se desfrâneze. Ea nu s-a înduplecat și s-a întâmplat ca în loc să fie biruită, să le schimbe gândul celor doi ostași, făcându-i să-l mărturisească pe Hristos. Drept aceea, și ei și Dionisie au fost uciși și îngropați de mulțimea pietrelor aruncate de popor asupra lor, iar Sfintei Cristina i s-a tăiat capul.
Sfinții Iraclie, Paulin și Venedim erau din Atena și-i îndemnau pe păgâni să se întoarcă la Hristos, lăsând deșertăciunea idolilor. Fiind prinși, au fost chinuiți cumplit și aruncați într-un cuptor aprins. Păziți nevătămați, prin puterea Lui Dumnezeu li s-au tăiat capetele și așa au luat fericiții cununa muceniciei.
(http://stiriactuale.ro/)