Sfinții Mucenici doctori fără de arginți Chir și Ioan

Fericitul Chir era din Alexandria Egiptului și ajunsese cu darul lui Dumnezeu, după multă învățătură, doctor iscusit, încât tămăduia bolile trupești și sufletești ale oamenilor. Pentru acestea el nu lua plată, ci binevestea credința creștină. Stârnindu-se prigoană împotriva creștinilor, a fost pârât și Sfântul Chir la dregătorul cetății că învață pe mulți credința cea nouă. De aceea, sfântul a plecat din Egipt în Arabia, intrând în viața pustnicească. În vremea aceea s-a întâmplat să se afle la Ierusalim un drept-credincios, anume Ioan, care lăsând toate, chiar și dregătoria sa, voia să devină creștin. Acesta, auzind de minunile lui Chir, l-a căutat și găsindu-l a devenit ucenicul său, și-l însoțea și-l ajuta pe sfântul în apostoleasca lui lucrare. Astfel, împreună cutreierau cetățile și satele, învățând cuvântul lui Dumnezeu și vindecând toată boala. Atunci, o femeie creștină, Atanasia, a fost prinsă de păgâni, împreună cu cele trei fiice ale sale, Teodota, Teoctista și Eudoxia. Deci, Chir și Ioan, temându-se ca nu cumva cele patru femei creștine să se lepede de Hristos, au mers la ele în temniță și le îmbărbătau și le îndemnau să stea tari în fața chinurilor, mărturisind pe Hristos. Aflând dregătorul cetății că cei doi Îl mărturisesc pe față pe Mântuitorul Iisus Hristos, i-au supus la multe și cumplite chinuri. Și nevrând nicidecum să aducă jertfe zeilor, dregătorul a poruncit să li se taie tuturor capetele. Și se face pomenirea mutării lor la Domnul în fiecare an pe 31 ianuarie.
(Pr. Ștefan Sfarghie, Ziarul Lumina)