Sfinții Mucenici Ciprian și Iustina Fecioara

Acest Sfânt Ciprian a trăit pe vremea împărăției lui Diocletian (284-305), fiind de neam din Cartagina, și era filosof și vrăjitor cumplit, propovăduind în Antiohia Siriei, în slujba păgânescului și necuratului zeu Apolon. Ca încă din fragedă tinerețe, dornic fiind de învațătură, iar părinții lui având bună stare, Ciprian colindase toate locurile cele mai vestite în acest meșteșug, de pe vremea aceea: Atena, Egiptul, Caldeea, India, desăvârșindu-se în toate tainele păcătoase ale magiei și citirii în stele, încât Ciprian dobândise, printre păgâni, mare faimă și era căutat și pentru nelegiuitele lui îndeletniciri drăcești, dar mai cu seamă pentru dușmănia lui față de creștini, pe care îi batjocorea pretutindenea. Dar Domnul l-a mântuit pe Ciprian din drăceasca lui pierzanie.
Tot în acea vreme, trăia în Antiohia o fecioară creștină, numită Iustina, care s-a născut din părinți păgâni. Auzind ea odată vorbindu-se de Hristos, cerceta pe ascuns adunările creștinilor, și, lucrând Duhul Sfânt în inima ei, a crezut în Hristos. Deci, aducând la credință pe tatăl ei și pe maica sa, degrabă au primit cu toții Sfântul Botez. Și se dusese vestea despre frumusețea și despre viața curată a fecioarei Iustina.
Un tânăr de neam grec, Aglaid, s-a aprins de dragoste pentru dânsa și a dorit s-o ia de soție. A cerut-o părinților ei, dar Iustina s-a împotrivit: jurase să fie mireasa lui Hristos.
Deci, Aglaid a alergat la Ciprian, tocmindu-se să-i ajute cu vrăjile lui. Iar acesta, de trei ori trimițând vrăjile sale către Iustina, nimic n-a izbutit: fecioara a rămas nestrămutată în hotărârea ei. Văzându-și neputința meșteșugului, pentru care atâta se ostenise, Ciprian a împărțit averea sa săracilor și, arzându-și vrăjitoreștile sale cărți, a crezut în Domnul, botezându-se. Toată viața, de aici înainte, și-a închinat-o slujirii lui Hristos. Și a fost făcut episcop în Cartagina, ostenindu-se în răspândirea credinței și alinarea suferinței săracilor.
Iar, dacă au fost prinși, pe vremea prigoanei lui Dioclețian, atât Ciprian cât și Iustina, aduși fiind în fața stăpânitorului din Damasc, au fost bătuți de moarte și sfâșiati cu gheare de fier. Și, neîncetând a mărturisi pe Hristos și rămânând nevătămați, au fost trimiși în Nicomidia, înaintea împăratului. Și li s-au tăiat capetele din porunca lui Dioclețian, la 2 octombrie 304, luând cununa mucenicilor.
(http://doarortodox.ro/)