Sfinții Mucenici Adrian și Natalia, soția sa

Mucenicul Adrian și soția sa, Natalia, erau din cetatea Nicomidiei și au pătimit în zilele împăratului Maximian (286-305). Când a ajuns în Nicomidia, împăratul s-a închinat la zei și a poruncit ca toți cei care cred în Hristos să fie prinși și chinuiți. Doar 23 de creștini au fost prinși atunci și judecați. În timpul judecății, Adrian, un bărbat cinstit din Nicomidia, care ținea obiceiul păgân, i-a întrebat de ce suferă atâta. Creștinii i-au răspuns că suferă pentru a primi bunătățile cele pregătite de Dumnezeu. Adrian a declarat atunci că vrea și el să moară împreună cu ei. Soția lui, Natalia, la început s-a îngrijorat pentru întemnițare, dar aflând motivul, s-a îmbrăcat în haină luminată și a mers la soțul ei, în temniță, bucurându-se pentru alegerea pe care o făcuse. În seara dinaintea judecății, Adrian a mers la soția sa, ca să-i spună de sfârșitul lui, însă Natalia nu l-a primit în casă, gândind că a fugit de mucenicie. Aflând însă vestea muceniciei, ea a mers la temniță și îi îmbărbăta pe toți cei care sufereau pentru Hristos. Adrian a fost chinuit și i s-au tăiat mâinile și picioarele, apoi a murit, zdrobindu-i-se fluierele picioarelor. Moaștele sfinților au fost duse la Arghiropolis, unde și-a dat sufletul și Natalia, cu moarte mucenicească fără sânge.
(Pr. Eugeniu Rogoti, Ziarul Lumina)