Sfinții Împărați Constantin și Elena

Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt sărbătoriți de Biserica noastră în fiecare an la data de 21 mai. Ei sunt numiți întocmai cu Apostolii pentru că lucrarea lor de răspândire a credinței, de apărare și sprijinire a Bisericii a fost continuă și intensă. Au întărit temeliile Bisericii, alături de Apostolii Mântuitorului.
Sfântul Constantin cel Mare a acordat libertate religiei creștine prin Edictul de la Milano din anul 313. După trei veacuri de persecuție, creștinii au dobândit dreptul de a-și exercita liber cultul, religia creștină devenind permisă și legală. În timpul său a avut loc Primul Sinod Ecumenic de la Niccea din anul 325. A participat la sinod, rugând pe cei 318 Sfinți Părinți să apere credința ortodoxă și să dăruiască liniște Bisericii și Imperiului. Prima parte a Crezului sau a Simbolului de Credință s-a alcătuit acum.
Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin, a avut un rol covârșitor în sfătuirea fiului ei. Foarte credincioasă, ea trăia smerit ca o măicuță, lipsindu-se de hainele împărătești, rugându-se neîncetat la Dumnezeu și Maica Duomnului în paraclisul palatului pentru ca fiul ei să urmeze fidel învățătura Mântuitorului.
Lemnul Sfintei Cruci a fost descoperit în chip minunat pe Golgota. Sfinții Împărați Constantin și Elena au ridicat o biserică măreață, a Sfântului Mormânt sau a Învierii, unde an de an Dumnezeu trimite Lumina cea sfântă de Sfintele Paști.
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt zugrăviți în iconografia noastră cu Sfânta Cruce în mijlocul lor, ca aceia care au purtat la propriu Lemnul de viață făcător. Au construit numeroase lăcașuri sfinte, au sprijinit și apărat Biserica prin legi și multe ajutoare. Au contribuit la răspândirea creștinismului în teritoriile slab evanghelizate din Iliric, Dalmația, Moesia, Tracia, zona Dunării, nordul Africii.
În cinstea lor s-au zidit biserici, este sărbătoare cu cruce roșie pe 21 Mai, mulți creștini poartă cu evlavie numele lor. Biserica le-a alcătuit un acatist care se citește în ziua sărbătoririi lor și ori de câte ori creștinii doresc să-i cinstească și să se roage lor.
(pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar)