Sfinții Cosma și Damian, bucuria vindecării fără de arginți

Unii dintre sfinți sunt cunoscuți tuturor și mulți creștini le poartă numele, sărbătorindu-și onomastica în zilele lor de prăznuire. Între sfinți există o categorie aparte, Sfinții Doctori fără de arginți. Aceștia au fost medicii creștini care aduceau vindecare raportându-se permanent la Hristos, Vindecătorul a toate, și fără a aștepta sau condiționa o răsplată de la pacienți.
În ziua de 1 noiembrie, Sfânta noastră Biserică Ortodoxă cinstește și ne pune înainte pe doi mari sfinți, care sunt foarte cunoscuți în întreaga lume creștină. Este vorba despre Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian din Asia Mică, care au trăit în secolul al IV-lea. Nu trebuie confundați cu Sfinții Mucenici și Doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Roma, sărbătoriți pe 1 iulie, și nici cu Sfinții Mucenici și Doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Arabia, pomeniți pe 17 octombrie.
Sfinții Doctori fără de arginți și făcători de minuni pomeniți astăzi dispuneau de mari harisme, pe care le-au cultivat și le-au valorificat pentru binele semenilor lor. Erau medici, excelenți oameni de știință, dar în același timp inima lor revărsa de credința în Hristos și de iubirea față de oameni. Cine lecturează viața și petrecerea lor se minunează de puterea harului ce le-a fost oferit prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Sfinții Cosma și Damian erau frați; tatăl lor era păgân, dar mama lor, Teodota, era creștină, care i-a crescut ca buni creștini, insuflându-le iubirea față de semenii lor și ajutându-i să devină bărbați virtuoși și drepți. Educați și formați ca doctori, Sfinții Cosma și Damian au primit în dar de la Dumnezeu harul vindecării trupurilor și sufletelor bolnave prin puterea rugăciunii.
Condiția vindecării pentru ei era iubirea care inunda existența lor
Când se iveau cazuri dificile în fața cărora știința medicală se arăta neputincioasă să ofere vindecare, atunci, credința și statornica lor rugăciune aduceau sfârșitul dorit al tămăduirii trupești.
Însă, ca niște personalități integre cum erau, cunoșteau foarte bine că lucrarea de însănătoșire nu constă doar în vindecarea trupească, ci și în cea sufletească. De aceea se și îngrijeau să îndrume pe oameni la cunoașterea stării lor sufletești, la pocăință și la relația sinceră cu Mântuitorul Hristos.
Ei își dezlipiseră inima de la orice tip de răsplată din partea bolnavilor, așa cum procedau confrații lor de atunci. Își dezlipiseră inima de mamona, care uneori, ca un magnet, prinde, atrage și ține sufletul omului aservit materiei și banului.
Ei priveau doar duhovnicește persoanele și viața lor, tămăduind fără să primească bani (arginți). Au fost numiți doctori „fără de arginți” și datorită vindecărilor miraculoase pe care le dăruiau oamenilor, pentru care nu cereau plată de la pacienți. Condiția vindecării pentru ei era iubirea care inunda existența lor și de aceea și Dumnezeu le-a dăruit din abundență harisma tămăduirilor, care este menționată printre altele ca dar al lui Dumnezeu de Sfântul Apostol Pavel în Epistola I Corinteni 12, 28.
Faima Sfinților Cosma și Damian s-a răspândit în toată regiunea, oamenii numindu-i și cunoscându-i mai ales ca „Doctorii fără de arginți”.
Odată, Sfinții Cosma și Damian au fost chemați la căpătâiul unei femei grav bolnave, pe nume Paladia, care nu mai găsise vindecare la nici un doctor. Cei doi sfinți, numai prin credință și puterea rugăciunii, au reușit să o vindece pe Paladia, care s-a sculat sănătoasă și a dat slavă lui Dumnezeu. Dorind să-i răsplătească pentru binele făcut, Paladia s-a îndreptat spre Damian, arătându-i trei ouă și zicând: „Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Dătătoare de Viață, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”. Auzind numele Sfintei Treimi, Doctorul fără de arginți nu a îndrăznit să refuze. Când a auzit Cosma această întâmplare, s-a întristat mult, crezând că făcând aceasta fratele său a încălcat porunca de a nu primi plată materială pentru serviciile medicale aduse semenilor lor. Din acest motiv, atunci când Sfântul Cosma era pe patul de moarte, el a cerut ca fratele său Damian să nu fie înmormântat lângă el. La scurt timp după moartea Sfântului Cosma, Sfântul Damian s-a stins și el din viață și toți apropiații săi se întrebau unde să îl îngroape. Dar Dumnezeu a făcut o minune: o cămilă, pe care cei doi doctori o vindecaseră mai demult, la rugămintea stăpânului ei, a glăsuit cu voce omenească, spunând că nu trebuie să se îndoiască și să-l îngroape pe Damian lângă fratele său Cosma, pentru că Damian nu acceptase acel dar de la Paladia drept plată, ci din respect pentru numele lui Dumnezeu.
Modelele de viață sfântă
Sfintele trupuri ale Doctorilor fără arginți au fost îngropate împreună la Thereman (Mesopotamia).
Modelele de viață sfântă pe care Biserica le așază astăzi înainte ne arată că au existat, există și vor exista întotdeauna sfinții. Există continuu chipurile sfințite care „țin lumea”. Astfel de chipuri luminoase au fost și Sfinții Doctori fără de arginți și făcători de minuni, pe care Biserica noastră îi cinstește cu bună-cuviință astăzi. Cu o atât de mare iubire se umpluse ființa lor, încât și acum, după atâtea veacuri, lucrează „semne și minuni”. Ajută grabnic pe toți aceia care cu credință și smerenie aleargă la ei ca la niște adevărați prieteni ai lui Dumnezeu. Spre astfel de minunate trepte duhovnicești suntem și noi chemați să ne ridicăm în timpurile pe care le trăim. Să înțelegem astăzi, în lumea secularizată și globalizată în care trăim, aceste mari și minunate adevăruri, iar Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian să cerceteze neputințele noastre, dăruindu-ne sănătate sufletelor și tămăduire trupurilor. Astăzi, în ziua lor de prăznuire, să-i rugăm: „Sfinților Doctori cei fără de arginți și de minuni făcătorilor, Cosma și Damian, cercetați neputințele noastre; în dar ați luat, în dar dați-ne nouă”.
(Pr. Ciprian Apetrei, Ziarul Lumina)