Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

Primul care a vorbit pe larg despre îngeri, creații ale lui Dumnezeu din nimic (Facerea 1, 1; Coloseni 1, 16), pe baza textelor revelate ale Sfintei Scripturi, a fost Sfântul Dionisie Areopagitul. În lucrarea Ierarhia cerească, autorul vorbește despre cele nouă cete îngerești, numite „Inteligențe Divine”, care sunt dispuse în trei coruri a câte trei cete: Serafimii cei cu șase aripi (Isaia 6, 2-6), Heruvimii cei cu ochi mulți (Iezechiel 1, 18), Scaunele/Tronurile preasfinte (Coloseni 1, 16) (primul cor); Stăpâniile (Romani 8, 38), Domniile (Coloseni 1, 16), Puterile (Efeseni 1, 21) (al doilea cor); Începătoriile (Efeseni 1, 21), Arhanghelii (I Tesaloniceni 4, 16) și Îngerii (al treilea cor).
Sfânta Scriptură redă misiunea slujitoare a fiecărui cor în parte: Serafimii primesc Lumina cea neînserată de la Dumnezeu; Heruvimii primesc tainele cunoștinței și ale înțelepciunii; Tronurile servesc drept scaune ale lui Dumnezeu; Stăpâniile au putere asupra duhurilor necurate; Domniile rânduiesc dregătoriile pe pământ și dau înțelepciune oamenilor; Puterile fac minuni în cer și pe pământ; Începătoriile au misiunea să păzească țările și popoarele; Arhanghelii fac cunoscute tainele lui Dumnezeu; Îngerii slujesc și împlinesc voia lui Dumnezeu, după care o fac cunoscută oamenilor, pe care îi ajută să o împlinească.
Mai mult, ei sunt purtătorii Numelui și Puterii lui Dumnezeu; toți îngerii sunt trimiși de Dumnezeu ca să slujească oamenilor, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 14). Prorocul Daniel, într-una din vedeniile sale, L-a văzut pe Dumnezeu stând pe tronul Său, iar „mii de mii Îi slujeau și miriade de miriade [de îngeri, n.n.] stăteau înaintea Lui” (7, 10).
Prorocul Iezechiel ni-i înfățișează pe îngeri asemenea unor roți de foc, situate deasupra cerurilor (1, 4 și 2, 1). Prorocul Isaia îi vede pe serafimi stând înaintea tronului ceresc și având fiecare câte șase aripi: „Cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau.” (6, 2). Vedeți? În fața lui Dumnezeu nu ai ce căuta despuiat. Serafimii își acopereau fața și picioarele în semn de respect față de Dumnezeu Cel în Treime slăvit.
Concludentă este descrierea celor șapte ceruri din Cartea Secretelor lui Enoh. Nu este o carte canonică, ci o apocrifă. În această scriere apocrifă este descrisă purtarea lui Enoh prin cele șapte ceruri, precum și vedenia lui: „În primul cer, pe îngerii anotimpurilor; în al doilea, pe îngerii căzuți; în al treilea, paradisul; în al patrulea, căile luminătorilor cerului și o frântură din slava lui Dumnezeu; în al cincilea, pe veghetori; în al șaselea erau cetele de îngeri; iar în al șaptelea cer a văzut deplina slavă a lui Dumnezeu, Care i-a vorbit lui față către față”.
În Vechiul Testament, rostul îngerilor era de a pregăti calea venirii Domnului și de a-l însoți pe om. Dumnezeu, în cartea Facerea, ne apare la stejarul Mamvri sub chipul a trei îngeri, considerați a fi, potrivit tradiției iudaice, Mihail, Gavriil și Rafail.
Despre Rafail se spune că, după ce Mihail și Gavriil s-au dus să incendieze cetățile nelegiuirilor, Sodoma și Gomora, și să-l salveze pe Lot, singurul drept, de altfel protejatul patriarhului Avraam, și pe cele două fiice ale sale (Facerea 19, 1-17, 21), ar fi rămas împreună cu Avraam pentru a-l tămădui în urma tăierii împrejur, pe care o făcuse la vârsta de 99 de ani.
Agar, țiitoarea lui Avraam, prigonită de Sara, dimpreună cu fiul său Ismael, fiul nelegitim al patriarhului, a fost pusă de Dumnezeu sub protecția îngerului în pustiul Faran (Facerea 21, 15-20); Moise și Iosua au fost călăuziți spre Canaan, după ieșirea din Egipt, de îngerul Domnului (Ieșirea 23, 20-21); Ghedeon a salvat Israelul de Madian cu ajutorul unui înger, care i s-a arătat sub stejarul din Ofra (Judecătorii 6, 2-24); Valaam, fiul lui Beor, din Petor, a fost împiedicat de un înger să-i dea ajutor regelui madianit Balac, fiul lui Sefor, și să-l scape de egipteni (Numerii 22, 22-35); Ilie a fost hrănit, sub ienupărul din pustiul Beer-Șeba, cu pâine și apă de un înger (III Regi 19); Zaharia a avut opt vedenii pe care, fără tălmăcirea îngerului, nu ar fi putut să le înțeleagă (Zaharia 1-4); dialogul dintre Dumnezeu și Satana, privitor la Iov, a avut loc în prezența îngerilor (Iov 1, 6); cei trei tineri – Șadrac, Meșac și Abed-Nego – aruncați în cuptorul cel încins al lui Nabucodonosor au fost salvați de îngeri (Daniel 3, 28); Rafail l-a însoțit pe Tobie în călătoria sa la Media (Tobit 5,4, 22; 6, 3, 16; 12, 6).
În Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel spune că îngerii au fost intermediarii primului legământ, pe când Iisus Hristos – ca „Înger de mare sfat”, cum Îl numește Isaia (9, 5) – a mijlocit cel de-al doilea Legământ (Galateni 3, 19). Dar cine nu a auzit de îngerul Bunei Vestiri sau de îngerii care s-au arătat la Betleem (Luca 2, 8-14), sau de îngerii care i-au călăuzit pe magi (Matei 2, 1-12), sau de îngerul care i-a vegheat pe Iosif, pe Maria și pe Iisus în Egipt (Matei 2, 13-20)? Sau cine n-a auzit de îngerii care L-au însoțit pe Mântuitorul în Săptămâna Pătimirilor, precum și în Săptămâna Luminată, de după Înviere, și, nu în ultimul rând, de îngerii care au fost martori la Înălțarea Sa (Psalmii 23, 7-10; Fapte 1, 10), și care Îl vor înconjura și la a doua Sa Venire (Matei 25, 31)?
Așadar, existența îngerilor, care sunt ființe cerești, spirituale, înzestrate cu suflet nemuritor, libertate, gândire, voință și sentiment, este o realitate revelată de necontestat.
Însă din miile de mii și miriadele de miriade de îngeri (cf. Daniel 7, 10) care „pururea văd fața Tatălui (…) Care este în ceruri” (Matei 18, 10), cei mai cunoscuți credincioșilor sunt Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail.
În Vechiul Testament, Mihail este menționat în cartea prorocului Daniel, astfel: „Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori” (10, 13), cu mențiunea că este îngerul păzitor al Israelului (10, 21) și „Mihail, marele voievod, care ocrotește pe fiii poporului tău” (12, 1). El este heruvimul care păzește porțile Raiului cu o sabie de foc (Facerea 3, 24) sau îngerul prin care Dumnezeu a dat tablele Legii, dar și îngerul ce a stat înaintea vrăjitorului Valaam (Numerii 22, 22), ori îngerul ce a înfrânt armatele lui Senaherib (IV Regi 19, 35). Tot el este cel care salvează sufletele credincioșilor din mâna vrăjmașilor, în special în clipa morții. Este apărătorul poporului ales, în Vechiul Testament, și al creștinilor, în Noul Testament; și, nu în ultimul rând, este cel care călăuzește sufletele la Înfricoșătoarea Judecată.
În Noul Testament, Mihail este menționat în Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda, făcându-se referire la o veche tradiție iudaică: „Dar Mihail arhanghelul, când se împotrivea diavolului certându-se cu el pentru trupul lui Moise” (1, 9), și în Apocalipsa: „Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul.” (12, 7).
Arhanghelul Gavriil este menționat în Sfânta Scriptură doar ca înger; în scrierile apocrife Evanghelia lui Bartolomeu, Protoevanghelia lui Iacob și Apocalipsa lui Moise, el este menționat ca arhanghel.
În cartea prorocului Daniel, în cap. 8, Gavriil îi tâlcuiește lui Daniel vedenia berbecului și a țapului, cu privire la cucerirea Imperiului Persan de către Alexandru cel Mare. În capitolul următor, Gavriil îi dezvăluie lui Daniel înțelesul celor șaptezeci de săptămâni de ani. Este posibil ca în Daniel 10, 5-6 să fie vorba de același înger: „Și mi-am ridicat ochii mei și, iată, un om îmbrăcat în veșminte de in, iar coapsele lui încinse cu aur curat și de preț; trupul lui ca și crisolitul și fața lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, brațele și picioarele lui străluceau ca arama lustruit, și sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulțimi”.
În Noul Testament, Gavriil este cel care îi aduce lui Zaharia vestea nașterii lui Ioan Botezătorul, iar Fecioarei Maria, vestea întrupării Mântuitorului (Luca 1). Probabil că tot el este îngerul care s-a arătat lui Iosif și păstorilor din Betleem și cel care L-a întărit pe Iisus în grădina Ghetsimani.
În concepția creștină, Arhanghelul Mihail este privit drept Îngerul Judecății, iar Arhanghelul Gavriil drept Îngerul Milei.
Îngerii sunt amintiți astăzi în cele mai importante momente ale Sfintei Liturghii, iar fiecare om, oraș, ținut sau țară își are îngerul său păzitor. Evlavia față de ei a condus la alcătuirea a numeroase rugăciuni, acatiste și canoane, precum și a unei bogate literaturi religioase. Pe această temă s-au dezvoltat considerabil de multe creații ale artei creștine, ceea ce dovedește importanța pe care a acordat-o acestora trăirea religioasă a celor care au crezut în Evanghelia lui Hristos Cel înviat, ca unor primi mărturisitori ai adevărului: „Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel Răstignit? A înviat! Nu este aici.” (Marcu 16, 6), a spus îngerul în dimineața Învierii.
La mulți, buni și sănătoși ani cu sporite realizări spirituale, profesionale și materiale celor cu nume de înger!