Sfinții Apostoli Petru și Pavel, cei doi mari corifei ai creștinismului, sărbătoriți mâine de Biserica Ortodoxă

Biserica creștină sărbătorește pe 29 iunie pe cei doi mari corifei ai creștinismului, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care, prin activitatea lor misionară, prin credința în Mântuitorul Hristos, Cel mort și înviat, și prin viața lor sfântă, au cucerit întreaga lume. Cuvântul pe care ei l-au primit de la Hristos a ajuns să lumineze sufletele tuturor oamenilor aflate în întuneric și în necunoștință.
Sfântul Apostol Petru
Sfântul Apostol Petru, născut în Betsaida Galileei, L-a întâlnit pe Mântuitorul Hristos și, în ciuda neputinței sale fizice, L-a urmat pe Acesta. Sfântul Pavel din Tars L-a întâlnit într-un mod special pe Mântuitorul Hristos atunci când călătorea spre Damasc. Hristos l-a chemat pe Sfântul Pavel ca să-i fie vas ales în care să se descopere puterea iertării lui Dumnezeu și a iubirii lui față de oameni. Sfinții Apostoli Petru și Pavel, prin activitatea lor misionară, au adus Evanghelia la toate popoarele din Imperiul Roman.
Marele Apostol Pavel
Marele Apostol Pavel, prin argumentarea logică, prin iscusimea minții sale, prin capacitatea de a explica proorociile Vechiului Testament care s-au împlinit în Hristos și prin curajul prin care a cucerit întreaga lume păgână, este un luceafăr viu. În scrierile Sfântului Pavel, inspirate de Dumnezeu, s-a concentrat întreaga învățătură creștină. Sfântul Pavel a abordat cele mai interesante și cele mai puternice probleme ale timpului său. Apostolul Pavel rămâne pentru fiecare preot și pentru fiecare episcop un model și un exemplu demn de urmat. El a fost cel care a scris despre sublimitatea puterii dragostei, despre puterea credinței și binefacerile ei și despre frumusețea, bucuria și încercările slujirii preoțești. Sfântul Pavel dedică slujirii preoțești trei epistole. Toate aceste slujiri sunt încununate de credința în Învierea Domnului Hristos, care este începutul învierii tuturor oamenilor.
Învierea Mântuitorului este temelia credinței noastre
În Epistola I către Corinteni capitolul 15, Sfântul Pavel închină un întreg imn Învierii Domnului și învierii oamenilor. Argumentele pe care le folosește, specific logicii timpului său, sunt valabile și astăzi pentru că ele demonstrează că Învierea Mântuitorului este temelia credinței noastre. Învierea Mântuitorului este sensul și speranța vieții noastre. Sfântul Apostol Pavel a pecetluit credința, viața și învățătura sa după ce L-a întâlnit pe Mântuitorul pe drumul Damascului cu mărturisirea celebră: „Că eu de-acum mă jertfesc și vremea despărțirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, și nu numai mie, ci și tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Timotei, cap. 4, 6-8). În ziua de 29 iunie, marele Apostol Pavel este decapitat la Roma din porunca împăratului Nero și astfel se înalță la ceruri, neîncetând de acolo să mijlocească pentru noi. Tot pe 29 iunie, pescarul galilean Simon, fiul lui Iona, Petru, prin credința căruia Mântuitorul a întărit Biserica Sa, moare răstignit la Roma pentru ca de pe cruce să privească frumusețea și înălțimea la care Domnul slavei l-a chemat.
(Preasfințitul Corneliu, Episcopul Hușilor)