Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea

Aceștia erau toți creștini din oastea împăratului Teofil (892-842), luptătorul împotriva sfintelor icoane. În acea vreme, arabii au ajuns la cetatea Amoreea din Frigia, pe care doreau s-o cucerească. Pentru apărarea cetății sale, Teofil a trimis multă oaste și pricepuți conducători în meșteșugul războiului. Dar îndată au năvălit păgânii, cu și mai multă oaste și cu conducători vestiți, însă n-au putut intra în cetate, ci, încercuind-o, așteptau. Și a trimis împăratul Teofil multe daruri ca să îmblânzească pe căpetenia agarenilor, dar acela rămânea neînduplecat. Agarenii ar fi plecat după atâta așteptare, dacă nu s-ar fi ivit o trădare din partea lui Vadițis, unul dintre conducătorii oștirii grecilor. Deci, păgânii au intrat pe o cale secretă, descoperită lor de trădător, i-au prins pe cei 42 de ostași ai împăratului și i-au întemnițat. Lor li s-a promis eliberarea numai dacă se vor lepăda de Hristos-Domnul și Mântuitorul lumii și dacă vor îmbrățișa necurata credință a lui Mahomed. Vreme de șapte ani au fost ei ispitiți, însă de fiecare dată au rămas neclintiți în credință, cântând neîncetat Psalmii lui David și rugându-se ziua și noaptea.
Pentru tăria credinței lor au fost omorâți, tăindu-li-se capetele, primind astfel cununa muceniciei de la Împăratul Hristos. După uciderea Sfinților 42 de Mucenici, căpetenia turcilor l-a ucis cu sabia și pe Vadițis trădătorul, spunând: „Cel ce a fost necredincios față de ai lui nu va fi credincios nici față de străini”.
(Arhid. Ștefan Sfarghie, Ziarul Lumina)