Harul divin, pierdut prin păcatul lui Adam, a fost redobândit și dăruit oamenilor prin jertfa pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
„Căci legea prin Moise s-a dat, iar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit”(Ioan 1, 17)
Această putere sau energie care izvorăște din jertfa de pe cruce, care îi îndreptează și îi sfințește pe credincioșii ortodocși, nu lucrează în mod nemijlocit asupra acestora, ci este legată de anumite semne și lucrări văzute.
Sfintele Taine sunt purtătoarele și transmițătoarele harului divin în mod real.
Ființa Tainelor
Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos și încredințate Sfintei Sale Biserici Ortodoxe, prin care celor ce le primesc se împărtășește harul nevăzut al Duhului Sfânt.
Tainele au o funcție unificatoare a credincioșilor în Hristos și în Biserica Ortodoxă.
Tainele au fost instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos:
„…iar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit”(Ioan 1, 17)
Sfinții Apostolii sunt: „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4,1; I Petru 4, 10)
Partea văzută: Este rânduiala sau slujba stabilită de Biserica Ortodoxă pentru săvârșirea ei, cuprinzând:
Materia;
Actele făcute ;
Cuvintele rostite de săvârșitor;
Partea nevăzută :
Este împărtășirea harului divin celor care le primesc ;
Scopul Tainelor fiind sfințirea oamenilor, harul ce se împărtășește prin ele se numește har sfințitor.
Taina, deși e rânduită de Biserica Ortodoxă, este expresia voinței Întemeietorului Tainelor, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care lucrează nemijlocit în Biserica Sa Ortodoxă prin Duhul Sfânt, deci partea văzută lucrează în Taină nu de la sine și prin sine, ci prin prezența Duhului Sfânt, în conformitate cu voința Celui ce le-a instituit.
La fiecare Taină există un săvârșitor și un primitor.
Validitatea Tainei nu depinde de vrednicia morală a săvârșitorului deoarece principalul și adevăratul săvârșitor este Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Necesitatea Tainelor
Sfintele Taine sunt singurele mijloace de împărtășire a harului divin în mod real.
Tainele sunt absolut necesare pentru mântuirea și sfințirea credincioșilor ortodocși.
Numărul Tainelor
Biserica Ortodoxă a mărturisit întotdeauna numărul de șapte Taine.
Sfânta Scriptură nu precizează nicăieri numărul Tainelor, dar conține dovezi despre fiecare Taină în parte.
Sfânta Tradiție nu precizează numărul Tainelor – la început noțiunea de Taină în sens restrâns nu este precis delimitată, prin acest termen înțelegându-se și alte lucrări sfinte sau ierurgii.
Prima precizare a numărului Tainelor apare în anul 1274 în Mărturisirea de credință prezentată de împăratul bizantin Mihai Paleologul la Sinodul unionist de la Lyon.
Sfânta Taină a Botezului
Sfânta Taină prin care omul, prin întreita cufundare în apă și prin rostirea formulei Botezului de către săvârșitor, din starea de robie a păcatului intră în starea harică, curățindu-se de păcatul strămoșesc și de păcatele făcute până atunci, fiind renăscut spre o viață nouă și părtaș roadelor răscumpărării prin jertfa crucii, devenind membru al Bisericii Ortodoxe.
Alte numiri în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție:
Baia nașterii a doua, naștere de sus, baie mântuitoare, scăldătoare sfântă, izvor sfânt, renaștere, luminare, sfințire, apa vieții veșnice.
Instituirea : înainte de Înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos la cer:
„Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh…”(Matei 28, 19)
Materia : este apa naturală, curată, iar din Tradiție s-a moștenit ca ea să fie sfințită.
Formula: „Botează-se robul lui Dumnezeu (Numele) în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin”
Săvârșitorul: este preotul sau episcopul hirotonit canonic, în caz de nevoie poate fi și diaconul sau chiar un creștin ortodox care n-a decăzut de la dreapta credință.
Primitorii: sunt toți cei nebotezați care voiesc să se curățească de păcatul strămoșesc.
Botezul sângelui: moartea martirică pentru credința în Hristos suferită de o persoană nebotezată.
Botezul dorinței: dorința arzătoare a unui om nebotezat de a deveni membru al Bisericii Ortodoxe a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, împreunată cu pocăință, evlavie și viață virtuoasă. Dacă un om nu poate primi Botezul dintr-o cauză pe care n-o poate înlătura, acesta se socotește a fi botezat cu Botezul dorinței.
Sfânta Taină a Mirului
Sfântul Mir sau Mirungerea este Taina prin care noul botezat, îndată după Botez, primește harul Duhului Sfânt spre a se întări și spori în noua viață dobândită după botez.
Alte numiri:
Ungerea mântuirii, împărtășirea Duhului, confirmare, desăvârșire.
„Taină a punerii mâinilor” – modul în care se administra la început de Sfinții Apostoli.
Harul primit prin Taina Sfântului Mir este necesar creșterii și desăvârșirii moral-spirituale a celui renăscut prin Botez.
Instituirea: nu se cunoaște momentul instituirii dar câteva fragmente vorbesc despre importanța acestei Taine:
„Iar cel ce ne întărește pe noi … și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit pe noi”(II Corinteni 1, 21-22)
„Să nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, întru care ați fost pecetluiți în ziua răscumpărării”(Efeseni 4, 30)
Materia: este mirul sfințit, care se sfințește de Patriarhul fiecărei Biserici Autocefale, înconjurat de tot soborul ierarhilor în funcțiune, în Joia Patimilor.
Formula: „Pecetea darului Duhului Sfânt” .
Săvârșitorul: este preotul sau episcopul hirotonit canonic.
Primitorul: este creștinul care a primit botezul. Biserica Ortodoxă administrează Taina Sfântului Mir îndată după Botez.
Sfânta Taină a Euharistiei
Numele vine de la cuvântul grecesc eucaristia = mulțumire – Mântuitorul nostru Iisus Hristos, înainte de a institui Taina la Cina cea de Taină, a mulțumit lui Dumnezeu prin rugăciune.
Sfânta Euharistie este Taina prin care, sub forma pâinii și a vinului, creștinul se împărtășește cu însuși Trupul și Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor (pâinea și vinul) la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie.
Este cea mai însemnată dintre toate Tainele, deoarece în timp ce prin celelalte Taine creștinul ortodox primește numai harul divin, prin Sfânta Euharistie el se împărtășește cu însăși izvorul harului, cu Domnul Iisus Hristos întreg.
Sfânta Euharistie este prin excelență Taina unității Bisericii:
„căci o pâine, un trup suntem cei mulți; căci toți ne împărtășim dintr-o pâine”(I Corinteni 10, 17)
Alte numiri:
Cina Domnului, Ospățul Stăpânului, Frângerea pâinii, Paharul binecuvântării, Paharul mântuirii, Paharul vieții, Ospățul iubirii, Dumnezeieștile și înfricoșătoarele Taine, Împărtășanie, Cuminecătură …
Instituire: Taina Sfintei Euharistii a fost instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea în mâinile Sale, a mulțumit și a binecuvântat, a frânt și a dat Sfinților Săi Apostoli, zicând:
„Luați, mâncați, acesta este trupul Meu…, apoi luând paharul și mulțumind, a zis: Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu, al legii celei noi…”(Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22; Luca 22, 10)
„Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea”(Luca 22, 19)
Materia: este pâinea și vinul – pâinea trebuie să fie de grâu curat, dospită iar vinul de asemenea curat, din struguri, amestecat cu puțină apă.
Momentul prefacerii este acela în care preotul liturghisitor rostește epicleza sau rugăciunea de chemare sau invocare a Duhului Sfânt peste darurile euharistice și le binecuvântează, pentru ca Duhul Sfânt să le prefacă în Trupul și Sângele Domnului.
Formula: „Încă aducem Ție această slujbă duhovnicească și fără de sânge și cerem și ne rugăm și cu umilință la Tine cădem, trimite Duhul Tău Cel Sfânt peste noi și peste aceste daruri ce sunt puse înainte, și fă adică pâinea aceasta cinstit trupul Hristosului Tău, iar ce este în paharul acesta, cinstit sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt”.
Săvârșitorul: este episcopul sau preotul ca urmași ai Sfinților Apostoli.
Primitorii: sunt toți creștinii care nu s-au despărțit sau n-au fost excluși din Biserica Ortodoxă și care s-au pregătit pentru primirea Sfintei Euharistii prin Taina Pocăinței.
Efecte:
Unirea celui ce se împărtășește cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
„Cel ce mănâncă trupul Meu și cel ce bea sângele Meu petrece întru Mine și Eu întru el”(Ioan 6, 56)
Curățirea de păcate și arvuna vieții veșnice.
Garanția învierii și a nemuririi. (sursa: http://marturisitorortodox.ablog.ro)
