Vin sfintele sărbători. Acuși-acuși îi vom cânta în cor „Happy birthday” lui Isus. Ca în fiecare an, El își va scutura pletele și va sufla trist în lumânări. E conștient că marele său proiect, creștinismul, nu a ieșit așa cum și-l închipuise. Oamenii sunt la fel de răi, se ucid cu aceeași plăcere, iar pământul în ansamblu e în continuare un loc de evitat.
După ce acest ritual se încheie, spre bucuria noastră, Isus se va urca din nou pe cruce. Răsuflând cu ușurare, noi vom spune „bine c-am scăpat de fraier” și vom trece țeavă de la pasagerele treburi ale sufletului la cele serioase, ale pântecelui, unde atâta de bine ne pricepem.
În spiritul Crăciunului, vă propun câteva sfinte rugăciuni pe care vă rog să nu uitați să le repetați cu smerenia cuvenită. Prima este „Rugăciunea pentru alungarea enterocolitei”, alta e „Rugăciunea pentru gonirea toxiinfecției alimentare”, iar a treia „Rugăciunea pentru creștinul care se drege după bețiile porcești de Crăciun”. A patra e „Sfânta rugă pentru fugărirea colesterolului pe pustii”. Mai sunt câteva, pe care n-o să le amintesc, ele stând ceva mai jos pe scara importanței.
Fiindcă atâta știm noi, românii creștini, să facem mai bine și mai bine: să crăpăm bucate groase și grețoase, neapărat pe bază de cărnuri. Și să bem, să bem alcool până dăm la rațe. Să băgăm în noi cărnuri și să turnăm damigene și butoaie pline cu țuică și cu vin. Până nu mai putem ridica de pe scaune și trebuie să fim cărați cu ambulanța la spital.
Mă uit la colegii mei de școală și facultate: fete și băieți acum câțiva ani, femei și bărbați acum. Arătau bine, unele fete chiar foarte bine… Dar acum… Toți zici să sunt umflați cu pompa. Toți umblă cu pastilele la ei. Mă uit bine la fața lor, să mi-i întipăresc în minte, fiindcă nu mai știu dacă data viitoare n-o să-i văd lungiți pe năsălie, cu o lumânare la cap.
E binevenit Crăciunul, pentru că e o afacere comercială. Și că mai curăță planeta de niște otrăviți.
