Sfintele Paști și Săptămâna Luminată – culmea spiritualității ortodoxe (I)

“Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește, cu inimă curată să Te mărim”.
Învierea Domnului (Anastasis tou Hristou, Ressurrectio Domini) reprezintă centrul de gravitație și axa lumii. Ea este baza pe care se sprijină întregul edificiu al religiei creștine, fundamentul credinței, al spiritualității noastre. Cuvântul “Paști”, “Pasca”, este de proveniență ebraică, însemnând trecere.
La Paști, evreii își aminteau cu sărbătorire de trecerea prin Marea Roșie spre libertatea din pământul făgăduinței (Canaan). Noi creștinii, serbăm Paștile în amintirea răscumpărării neamului omenesc, prin Patimile, Moartea și Învierea lui Hristos, a Mielului nevinovat și preacurat, Care a luat păcatele lumii, în amintirea mântuirii noastre din robia diavolului și a păcatului.
– Paștile sunt cea mai veche sărbătoare creștină
Paștile sunt cea mai veche sărbătoare creștină. Ele au început a fi serbate imediat după Învierea lui Hristos, fiind prăznuite de Apostoli, care au îndemnat pe credincioși să le serbeze si ei. “Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății si al vicleșugului, ci cu azimile curăției si ale adevărului” (I Corinteni, 5, 8), spunea Sfântul Apostol Pavel, adresându-se creștinilor din Corint. Praznicul Învierii întrece cu strălucirea solemnității serviciului său toate celelalte sărbători ale anului.
Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paști, cu Utrenia Paștilor, care e aceeași pentru fiecare zi a săptămânii luminate. Singura deosebire la Utrenia din Săptămâna luminată este că pentru fiecare zi doar laudele (hvalitele) sunt deosebite, restul fiind la fel.
Utreniei din ziua de Paști îi premerge o mică slujbă de Înviere care începe cu ocolirea bisericii și se face în totalitate în afara locașului de cult. Această slujbă premergătoare se face numai în ziua de Paști.
Cea de-a doua rânduială de slujbă din Penticostar, în Săptămâna luminată, și de altfel pentru tot restul Penticostarului este rânduiala Vecerniei.
În săptămâna luminată, Vecernia se deosebește de la o zi la alta prin stihirile de la “Doamne strigat-am”, care sunt cele de sâmbătă seara de la cele opt glasuri, cu excepția glasului al șaptelea, pentru fiecare zi fiind rânduite stihirile unui glas, începând cu glasul al doilea, care e la Vecernia din ziua de Paști si la laudele de luni din Săptămâna luminată.
Textele din Penticostar rânduite în vederea sfintelor slujbe de Paști și din toată Săptămâna luminată și sfintele slujbe realizate pe baza acestor texte sunt izbucniri și revărsări de bucurie, sunt bucuria în acțiune.
La Paști și în vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Sfânta noastră Biserică nu are nimic altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viață al Mântuitorului celui ce a înviat. Bucuria aceasta o vestesc și o trăiesc credincioșii și la slujbele înmormântării, când se întâmplă ca o astfel de slujbă să se facă la Paști si în Săptămâna Paștilor, căci în această săptămână de se va întâmpla să se facă slujbă de înmormântare, în loc de oricare din cele patru slujbe de înmormântare – a mirenilor, a preoților si a diaconilor de mir, a pruncilor, sau a călugărilor – se face slujba înmormântării din Săptămâna luminată, care nu este altceva decât Utrenia din ziua de Paști. Tot Utrenia din ziua de Paști e și cadrul slujbei de sfințire a apei, când această slujbă se face în Săptămâna luminată. De observat că la Paști și în toată Săptămâna luminată, în cuprinsul slujbelor nu se pomenesc păcatele, nici nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi. Totul e o prăznuire în care apar doar două cereri, amândouă privind o și mai mare angajare în trăirea celor ce țin de sărbătorire. Astfel, când se înconjoară biserica înainte de începutul Utreniei din ziua de Paști se cântă, repetându-se stăruitor următoarele cuvinte în care e cuprinsă și o cerere.
“Învierea Ta Hristoase Dumnezeule, îngerii o laudă în ceruri, și pe noi, pe pământ, învrednicește-ne, cu inimă curată să Te mărim”.
A doua cerere din cuprinsul Utreniei de Paști privește Paștile din veșnicie și trăirea pascală cea mai presus de lume, căci zicem:
“O Paștile cele mari și preasfințite Hristoase! O, Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtășim cu Tine mai adevărat, în ziua cea neînserată a împărăției Tale”.
Amândouă aceste cereri privesc progresul în trăirea evenimentelor de la Paști, ele fiind legate de sărbătoarea Sfintei Învieri. (Ieromonah SERAFIM PATRUNJEL, www.nistea.com)