Hirotonia (punerea mâinilor) – este taina prin care se conferă darurile ierarhice de către episcop, asupra subiectului, care devine apoi preot, sau diacon.
Episcopii sunt la rândul lor hirotoniți de cel puțin doi episcopi, dar este necesar ca ei să aibă binecuvântarea tuturor celorlalți episcopi.
Laicii participă la această taina prin voință, cuvânt și rugăciune.
Harul transmis prin această taină este de neșters și nu se repetă (clericii nedemni pot fi însă revocați).
Se vede deci că există trei trepte ierarhice: episcopatul, presbiteratul și diaconatul.
După cum se știe, în trecut femeile puteau fi hirotonite diacon, dar începând din secolul IV, după surghiunirea Sfintei Diaconese Olimpia, numărul femeilor hirotonite a scăzut treptat și se pare că a dispărut total în secolul XIII.
Căsătoria – este sfințirea uniunii naturale a bărbatului și a femeii, în vederea unei vieți creștine comune și a procreării. Căsătoria se împlinește „în Hristos și în Biserică” și pune baza unei mici biserici domestice, care este familia.
Maslul (ungerea bolnavilor) – este taina însănătoșirii întregii naturi omenești, a sufletului și a trupului. Ungerea poate să săvârșească fie întoarcerea la sănătate, fie creșterea puterii necesare unei morți creștine. Rezultă că această taină poate avea două aspecte: unul îndreptat spre vindecare, altul înspre eliberarea de boală, prin moarte.
În afara acestor taine, viața de har a Bisericii cuprinde multe alte acte de sfințire, care posedă putere sacramentală; se poate spune că toate actele serviciului divin sunt de acest fel. Prin ele, prin materiile pământești și sub forme diverse, harul Sfântului Duh se revarsă fără încetare peste lume și ne pregătește pe noi pentru transfigurarea viitoare.
