În anul 1326 erau trei sultanate turcești, unul în Damasc, unul în Egipt și unul în Babilon. Ce au zis turcii? Cînd vin creștinii la Ierusalim să serbeze Paștile să nu le dăm voie să slujească, pînă ce nu vor plăti taxa de 9.000 bani de aur, căci turcii nu cred în Hristos.
Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde să plătească suma pentru că creștinii ortodocși erau puțini în Ierusalim și doar 100 de preoți, căci erau religii altele, de tot felul. Dar sînt două străzi de armeni în Ierusalim, moșieri, bogați mari, ei au zis: Plătim noi taxa! Dar turcii i-au întrebat: „De ce iese Sfînta Lumină numai la ortodocși și nu iese și la voi?” Armenii au zis: „Pentru că ortodocșii numai ei slujesc la Mormîntul lui Hristos și pe noi ne-au dat la o parte”. „Dar, dacă veți sluji voi va veni Lumina?” Noi plătim și taxa – au zis armenii – Lumina va veni la noi, la armeni!
Turcii au zis: „De nu iese lumina la voi o s-o pațiți!” Noi îi scoatem pe ortodocși din Mormînt – și l-au luat pe Patriarhul Ioachim și l-au închis în Mănăstirea Sf. Sava, din Ierusalim, cu toți preoții.
A zis Patriarhul: Dacă nu ne lăsați să facem slujba la Mormîntul lui Hristos, o să facem la Biserica Sf. Iacob, care este aproape de Mormînt, iar turcii le-au dat voie ortodocșilor la aceasta. Dar, turcii au pus de pază peste ei doi turci, generali de armată, ca să nu vină vreun creștin la Mormînt. Creștinii au început a plînge și au zis că s-a supărat Dumnezeu pe ei și I-a îndepărtat de la Mormîntul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: „Nu vă temeți, că are să se facă minune mare”.
Armenii ziceau că Lumina la ei o să vină. Iar Patriarhul zicea că de va vrea Hristos să iasă Lumină la ei n-avem noi ortodocșii ce face. Armenii au făcut slujbă și ziua și noaptea, dar n-a mai venit Sfînta Lumină. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfînta Lumină, că ați plătit taxa? În același timp, ortodocșii făceau slujba tocmai a doua zi, pe cînd răsărea soarele și cînd a zis patriarhul: „Hristos a înviat!” un stîlp de marmoră din Biserica Sf. Iacob a crăpat și a ieșit Sfînta Lumină în vîrful Stîlpului. Patriarhul a pus o scară și au luat Sfînta Lumină din vîrful stîlpului și în acest fel Sfînta Lumină a ieșit tot la ortodocși.
Generalul turc de pe vîrful stîlpului, care păzea acolo pe stîlp, a strigat: „Cred în Hristos!” Celălalt general de lîngă el i-a și tăiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat că el crede în Hristos. Văzînd turcii că Sf. Lumină a ieșit tot la ortodocși, au pus un ciubăr cu murdărie înaintea ușii Sf. Mormînt și fiecare armean trebuia să mănînce cîte o lingură de murdărie și în acest fel i-au spurcat turcii pe armeni. Anul 1326. De atunci a rămas o zicală: „Este bine să te duci cu armenii la Biserică, dar să nu mănînci cu ei, că ei caută să te spurce, așa cum i-au spurcat turcii pe ei, cînd n-a venit Sf. Lumină”. Distanța de la Sf. Mormînt pînă la Biserica Sf. Iacob unde
s-a aprins Sf. Lumină este de 100 m. Stîlpul este fotografiat și săpat din marmură fiind pus în Altarul Bisericii Sf. Iacob. Aceasta este minunea cu armenii, din anul 1326. Generalul turc convertit și martir al Sfintei Lumini este pus în Biserica Sf. Iacob. De aici se vede că Iisus Hristos numai o Biserică a întemeiat – pe cea Ortodoxă – aceasta este mîntuirea, lumii. Sf. Lumină este dovada sigură că numai ortodocșii sînt pe calea adevărului pur al lui Hristos, drum ce duce sigur la ceruri. (Extras din „Pelerinul Român”)
